“Sunt Lili Oniș din Turda, județul Cluj, jurnalistă, realizatoare eveniment Seri de Suflet și poetă, autoare a 4 volume de poezii: Iubirea În Căutarea Adevărului, Cântul Inimii, Mă Scrie Poezie și cartea pentru copii, Poezioare pentru inimioare!
Dețin trei premii internaționale pentru poezie obținute la Concursul Literar Internațional Corona: Locul II-Poezia Spune-mi/2017 Locul III-Valuri înspumate 2018/Locul III-Volumul Cântul Inimii 2019.“
Iubește-mă – Mă Scrie Poezie
Iubește-mă cantr-o poezie incredibilă
În care poți atinge lacrima
Lacrima din care s-a născut versul
Rândul pe care s-a frânt glasul poetului
În care adevăr se ascunde rima?
Privește-mă ca și cum mi-ai săruta ochii
Am nevoie de susurul buzelor tale
Ți-am auzit inima bătând. Îi știu litera.
Iubește-mă! Prinde șoapta! E senină
De ce a tăcut marea?
Știu! A învins-o dragostea mea
Plânge și acum în brațele malului însingurat
Sarea nu-i dă pace și crește valuri la sânul zilei
Unde au zburat cuvintele?
Le-a găsit vântul într-o peliculă de film
La capăt de poveste. Strălucind. În sfârșit
Iubește-mă! Am învins timpul. Au dispărut întrebările
Răspunsul e alb ca o rochie de mireasă
De care călcâiul s-a îndrăgostit
Ce culoare au gândurile tale?
Întinde brațele să mă picteze fericire
Cuprinde-mi aura și cântă sărbătoare
Nu mai plang pașii. Tremură genunchii de dor
Și cerul nu mai scrie. L-am convins.
Ne-a împrumutat pana. Pentru o veșnicie.
Crezi că ajunge? Iubește-mă!
Împletește legământ din iarăși curge-l pe inelar
Lasă teiul să rostească crezul
Și pământul să înflorească în istorie de dor.
Irepetabilă temă pentru stele.
Indubitabilă poezie de dragoste.
Versul e viu. S-a născut din lacul plin de lacrimi.
Leagănă-l cu zâmbet albastru
Și spală fața pentru ultima dată cu durerea lui
Râde inima. Cea care a știut mereu.
Cea care a construi pod de flori să pot să văd calea
Îmi amintesc și acum glasul ei.
Pășește! Fără teamă. Inflorește, iar și iar.
Într-o zi toate florile din lume vor dansa
Cine a inventat valsul?
Iubește-mă…
Ai întins brațele și mi-ai atins inima
Curg poezie cu vers de floare
Și ochii mei au plecat după ai tăi
Culeg zâmbetul cald
Și ating cu rimă albă gândul tău sublim
Citește-mi în palmă singură dorință
Și trăiește-o până la împlinire
Umple cupa fericirii și ține-o proaspătă mereu
Amestecă lacrimă, dor, crez, uimire și bea puterea iubirii
Te va instela noaptea, te vor înmiresma zorii, te va săruta ziua
În toate îți voi zâmbi, în toate te voi căuta
Să răsune cântecul inimilor noastre
În zbor pe cele mai înalte note
La-ul din tăcerea ta albastră, do-ul din țipătul meu crud
Unde au dispărut cu toții? Uitasem. Suntem
doar noi doi
Peste grădini de flori, peste ape line, peste gânduri albe
Acolo unde zborul nu și-a atins limita
Unde lacrima nu și-a stins unda
Acolo unde fiorul stă treaz de-atât tumult
Și destinul s-a predat în brațele noastre.
Ține-mă de mână etern să prindem rădăcini
Pământul ne va fi casă și cerul părinte
Vom dormi pe pat de flori, ne vom acoperi cu stele
Și vom trăi cea mai frumoasă dintre povești
Acum prinde-mi chipul în mâinile tale
Privește-mă în timp ce îți iubesc tâmpla
Îmbracă-mă cu iubire nouă de catifea
Sărută-mă verde să se deschidă crinii
Cuprinde-mi mijlocul cu palme călite de dor
Și așează-mă pe retine curioase pentru
totdeauna
Cum se numește poezia? Spune-mi tu…
Împreună până la stele-Mă Scrie Poezie
Dincolo de vise -Mă Scrie Poezie
Te-am visat
Mă priveai
Trupurile noastre atingeau pe rând clipe albastre
Nu mișca nici o frunză
Ni se topeau în foșnet inimile
Tăcerea amesteca aerul cu focul pasiunii
Brațe mă căutau și ochii tăi erau în sfârșit acasă
Îmi încrustau pe piele stele
Îmi aprindeau raze de soare în păr
Îmi picurau senin pe tâmple
Și îmi infloreau obrajii
Ți-am atins mâinile cu sărutarea zorilor
Și te-am chemat în visul meu
Beam apă vie și-mi susura pe buze singură poveste
Mă scrie poezie, mă scrie poezie
Te-au ajuns șoaptele și dorul meu intangibil
Cine te-a inventat pentru mine?
Am pagina mea eternă și tu îi vei scrie finalul
M-am pierdut în cuprins și mă aprind cu iubirea în brațe
Plâng sunete, recită vântul
Cad peruzele din înalt și verbul mușcă tăcerea
Irepetabilă clipa se naște. Liberă sub tremur de gene
Ce culoare au ochii tăi?
Miroși a vară și teiul s-a luat la întrecere cu
lacrimile tale
Le culeg cu degete arse
Picuri de nostalgie în cupa trecutului
Acumul ne curge prin vene
Imaculând cuvântul surpriză
Și te iubesc cu incomensurabilă stare de fapt
Și te ador în toate timpurile verbului a fi.
Te-am visat
Te priveam
Am trezit zeii și mi-au promis eternitatea…
8 mai 2025, Turda
Lili Oniș, din lacrima cuvântului…
