Daniel IONIȚĂ – INTERVIU CU GEORGE ROCA – SCRIITOR ȘI PUBLICIST DIN SYDNEY, AUSTRALIA

Scriitorii, artiștii în general, de origine română afirmați și stabiliți în străinătate, ajung arareori în atenția forurilor literare din România, fie ele festivaluri, alte evenimente artistice, sau reviste literare. Puține reviste de calitate, cultivă în mod deliberat, sau în detaliu, o deschidere față de ceea ce se petrece cu artiști, scriitori, oameni de știință de origine română, aflați pe alte meleaguri.

Desigur, dacă scriitorii sau artiștii respectivi s-au afirmat deja în România, înainte de stabilirea lor în străinătate – lucrurile se prezintă mai bine din acest punct de vedere: un Matei Vișniec, un Dinu Flămând, un Ștefan Hrușcă – deși plecați departe – prezintă încă rezonanțe importante în reviste literare sau evenimente culturale din România. Pentru cei afirmați peste hotare, una din probleme rămâne distanța, în ciuda internetului. Ochii care nu se văd… Și asta e pregnant în mod deosebit pentru Australia și Noua Zeelandă, zona Pacificului, ca și pentru America de Sud. Europa și America de Nord sunt totuși mult mai aproape de România, și cu mult mai mulți emigranți români decât este Australia sau Noua Zeelandă.

Cu toate acestea, la Antipozi avem reprezentanți culturali semnificativi, cum ar fi – în Australia: George Roca, Anișoara Laura Mustețiu, Cătălin Anastase, Smaranda Kafka, Ana Maria Beligan, Dorian Stoilescu, Adriana Paul și (renunțând la modestia autentic-falsă) subsemnatul; iar în Noua Zeelandă menționăm pe Alexandra Balm și Valentina Teclici. Despre ei se știe foarte puțin în România. Implicați în mișcarea artistică din țările de adopție, ei reprezintă cu succes cultura românească în prezența audiențelor unde trăiesc.

În interviul de mai jos avem de a face cu un asemenea personaj „neglijat” într-o mare măsură în țară – aflat de cealaltă parte a Terrei față de România. Plecat din București în jurul vârstei de 34 de ani (în 1980), după aproape doi ani de peregrinări pe străzile New York-ului s-a stabilit în Australia unde s-a afirmat în mod semnificativ și strălucitor ca redactor, și editor, dar și ca scriitor, atunci când nu se ocupă să-i publice pe alții. „Am publicat, în ultimii 35 de ani, peste zece mii de articole semnate de peste o mie cincisute  de scriitori, în zeci de reviste literare, print și online… Am foarte puțin timp pentru George Roca. Trebuie să-mi fac timp și pentru el… Sunt mereu ocupat cu alții… dar sincer, îmi face plăcere. Aflu atâtea secrete scriitoricești și savurez atât de multă literatură…” – îmi spune George Roca, cu un oftat…

Înainte de a-i pune câteva întrebări, o foarte scurtă prezentare:  

George Roca s-a născut la 14 iulie 1946, la Huedin-Cluj, România. În 1982 s-a stabilit la Sydney, Australia. Are o bogată activitate literară și publicistică, fiind prezent cu poezii și proză în multe reviste din România, alte țări din Europa, Australia și America de Nord. Este membru fondator al Academiei de Științe, Literatură şi Arte (ASLA-Oradea), al Academiei Româno-Americane (membru emeritus), al Academiei Româno-Australiene (președinte onorific), al Ligii Scriitorilor din România, etc.    

Înainte de plecarea din țară a făcut studii de filologie la Facultatea de Limbă si Literatură Română (Oradea), de actorie în cadrul IATC (București). A fost actor la Teatrul „Arcadia” din Oradea, stagiul făcându-l la Teatrul de Stat din Ploiești. In Australia a absolvit Facultatea de Business și Studii Administrative (specializat în Turism) la Sydney Insitute of Technology. A lucrat câțiva ani în domeniul turismului, apoi ca traducător în diferite instituții guvernamentale. Însă de peste patruzeci de ani, George Roca s-a dedicat literaturii. Afară de publicațiile proprii (memorialistică, poezie), a contribuit și continuă să contribuie ca redactor-șef sau adjunct la importante reviste literare românești atât din România cât și din străinătate, cum ar fi „Agero” și „ProLitera” (Germania), „Romanian VIP” și „Clipa” (USA), „Românul Australian”, „Jurnal Olimpic 2000”, „Spirit Românesc” (Australia), „Confluențe Literare (Fondator. Cea mai citită revistă de limbă română de pe internet).

A creat în urmă cu zece ani „Rexlibris Media Group” prin intermediul căreia a redactat, editat și publicat amintitele mii de articole a peste 1500 de scriitori români din toate colțurile lumii – unii din ei deja consacrați, alții la începuturile… tainei scrisului.

A publicat următoarele cărți personale:

Patru volume de interviuri (312+296+394+396 pagini) intitulate „De vorbă cu stelele” – în care intervievează stele literare, artistice, teatrale, academice și alte patru volume de memorialistică numite „Taina Scrisului” (416+416+600+600 pagini), invitând scriitorii să împărtășească primii lor pași în ale scrisului. A mai publicat: „Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” (Studiu istoric, Editura Carpathia Press, București, 2006); „Evadare din spațiul virtual” (Florilegiu de poezie, Editura Anamarol, București, 2009), „Căutând insula fericirii / Looking for the Isle of Happiness” (Poeme bilingve / Bilingual poems, Editura Anamarol, București, 2013), „Poeme cifrate multilingve / Multiligual Encripted Poems (Editura Anamarol, București, 2015), „Radio ProDiaspora – Un deceniu de vis” (Editura Hoffman, Scornicești, 2019), „Multiligual Encripted Poems / Poeme cifrate multilingve (American Edition, American Romanian Publishing Group, Davis, California, USA, 2022), „Radio ProDiaspora – 15 ani de pasiune” (Editura Academiei Româno-Australiene, Sydney, 2024).

Cărțile scrise de George Roca au avut o rezonanță aparte, fiind lansate în România: la Oradea, București, Cluj, Baia Mare, Timișoara, Slatina, Alexandria, Craiova, Petroșani și desigur în Australia, la Sydney.

Printre multele distincții primite – menționăm două, ele fiind referitoare direct la activitatea lui George Roca de promovare a culturii românești pe tărâmurile de la antipozi:

• 2017 – „Certificat de Excelență”, din partea Ambasadei Române din Canberra – Australia (Ambasador E.S. Nineta Bărbulescu) pentru activitatea literară în Australia.
• 2019 –  Placheta ”Romania2019.eu” pentru promovarea culturii românești în străinătate, din partea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni (Ministru E.S. Natalia Elena Intotero)

***

Daniel IONIȚĂ: Dragă George, stabilit fiind la Sydney de peste 43 de ani… ce te mai leagă de Oradea, orașul în care ți-i petrecut copilăria?

George Roca: Legătura cu locurile copilăriei îmi va rămâne în suflet cât voi trăi. Poate și după aceea… Am exprimat aceste sentimente în una din poeziile mele, numită „Transilvania”: „Mi-e dor de mulți cu zăpadă/ De o stână, de un deal/ De măicuța mea iubită,/ De o vorbă din Ardeal/… Pe pământuri australe/ M-a cuprins aşa-ntr-o doară/ Dor de gliile natale/ Ce călcam odinioară!”.  Sigur, pot fi acuzat de sentimentalism naiv. Dar câți emigranți nu simt ceva similar? Acolo te-ai născut! Acolo iţi sunt îngropaţi părinţii şi strămoşii! Acolo ţi-au rămas prieteni vechi, cărările copilăriei, obiceiurile, limba, şi tot de acolo se trage esenţa substanţei tale naţional-psihologice. Acolo este locul pe care îl vei numi veşnic „acasă”, indiferent pe care meridian sau paralelă îţi vei plimba paşii. Cu toate ca nu m-am născut la Oradea, mă simt orădean get-beget. Era după război… viaţă grea! Părinţii mei locuiau la Poşta Centrală din Oradea. Mama s-a dus să mă nască la bunici, la Huedin. Am revenit după o lună şi astfel au început legăturile mele cu oraşul de pe Criş. Am locuit în „Palatul Poştei” de pe strada Iosif Attila (Porţile de Fier) nr.12, pâna la 14 ani. Vecinele mele de la numarul 10 erau surorile Doina (Ana Blandiana) şi Geta Coman. Din când în când, Doina, mai pierdea câte o poezie prin curtea copilăriei, poezie pe care eu o recuperam şi o piteam într-un colţ al sufletului, folosind-o mai târziu la modelarea primelor mele compoziţii lirice.

Daniel IONIȚĂ: Ce te-a determinat să emigrezi din țara natală?

George ROCA: Aveam cam 21 de ani și mă mutasem deja în capitală. Am fost actor(aș!) la Ploiești. Faceam naveta! Trebuia să participăm cu o piesă de teatru în limba esperanto la un festival pe Coasta Dalmației… Din păcate nu am primit pașaport! Durere mare, orgoliu!? M-am supărat și am părăsit teatrul… Am rămas în Bucureşti unde mi-am găsit o slujbă la Ministerul Turismului. Prin 1977, o altă dandana! După fuga generalului Pacepa, cade ministrul turismului Nicolae Doicaru. La conducerea Ministerului apare o comisie pusă pe reduceri de personal. Începe cu ne-membrii de partid, printre care eram şi eu. Mă supăr (iar!) tare şi împreună cu vreo douăzeci de colegi rămaşi fără slujbă ne ducem la miliţie şi ne depunem actele pentru plecare definitivă din ţară. Aderăm cu toții la mişcarea post-Goma. Asta era în ianuarie 1979. Eu eram singurul care am cerut sa plec în Australia. Restul s-au îndreptat spre Statele Unite, Canada, Germania şi Franţa. Dece Australia? Vroiam să plec, să mă exilez la antipozi, la capătul pământului! Fiind mulţi şi uniţi, ni se dau destul de repede paşapoarte. În decembrie 1979, mă trezesc cu paşaportul în buzunar. Abia atunci încep să văd realitatea! Unde naiba să plec? Nici măcar limba engleză nu o cunoşteam ca lumea. Părinţii mei erau disperaţi! Mi se pune în vedere de către oficialităţi că trebuie să părăsesc ţara. Îmi cumpăr un bilet de avion PANAM pe ruta Bucureşti – Londra – New York – Los Angeles – Auckland – Sydney şi mă uşurez astfel de toţi banii care mi-i dăduse statul român „despăgubire” pentru apartamentul meu, proprietate personală, de lângă Foişorul de Foc. Ajung la New York, unde aveam mulţi prieteni şi colegi şi rămân acolo aproape doi ani uitând de Ţara Cangurului. Într-o zi mă cheamă cei de la biroul de emigrări şi îmi pun în vedere că nu îmi vor mai face prelungire de viză deoarece deţin viză permanenta de intrare în Australia. Şi astfel, cu voie sau fără, ajung în Kangarooland! După două luni de şedere, mama îmi spune la telefon că tata este grav bolnav în spital la Oradea. Îmi iau bilet de avion si plec spre casă. Când ajung la Episcopia Bihor, sunt dat jos din tren trimis retur în Ungaria. Dece? Pentru că nu aveam viză de intrare pe paşaportul românesc! I-auzi! Român să aibă nevoie de viză de intrare în România pe un paşaport românesc valid! Ce să faaaaaac? Stau la Budapesta cincizeci de zile, bătând zilnic la uşa Ambasadei Române, pentru a cerşi o viză! O viză la mine în ţară! Nu mi-au dat-o! Ba culmea, în acele vremuri, atât ambasadorul României în Ungaria (Victor Bolojan) cât şi consulul, erau orădeni. Consulul, un om câinos la suflet, urla la mine ca nu voi mai vedea Romania niciodată. M-am întors în Australia. Tata a murit după câteva luni, iar eu am simţit că mi s-a terminat tinereţea. Era prin toamna anului 1982. Împlinisem 36 de ani… și albisem la tâmple!

Daniel IONIȚĂ: Ce ai simțit întrocându-te în Australia după această tragedie?

George ROCA:  Am luat-o înapoi spre Sydney, unde am ajuns după mari peripeţii – povestesc altă dată… Când am călcat din nou pe aeroportul „Kingsford Smith” am pupat pământul precum Papa Vaticanus. Nu mă mai hăituia nimeni! Am reuşit să mă acomodez. Trebuie să precizez că m-am reîntors în România după alți doi ani (cu viză de intrare! I-auzi…) pentru a mă căsători o fată de pe strada mea din Oradea pe care o cunoșteam din copilărie (Sunt un romantic incurabil! Oare!?), care mi-a făcut un băiat minunat – acum tânăr avocat la o firmă faimoasă aici la Sydney. Deci iată că după mai bine de 40 de ani de şedere în Australia mă gândesc să îmi caut aici și… un teren viran… printr-un cimitir mai acătării ca să mă stabilesc definitiv!

Daniel IONIȚĂ: Mulți „pensionari” se reîntorc acum în România, după ce au făcut carieră pe afară. Te paște acest gând?

George ROCA: „Daniel son!” (cine zicea așa în filmul „Karate Kid”!?) Încă nu îmi permit să ies la pensie! Mai am atâtea de făcut pe-acilea! Întoarcerea fizică la matca ancestrală este probabil imposibilă! Poate sufletul… Căci nu degeaba am menționat eu într-o poezie de-a mea: „Dacă-o fi să mor aici/ Pe-al Pacificului mal/ Sufletul meu să se-ntoarcă/ tot acolo în Ardeal//”.

Daniel IONIȚĂ: George, activitatea ta literară cuprinde nu doar propriile scrieri, de jurnal memorialistic, volume de poezie, unele bilingve (română-engleză) altele chiar multilingve, dar și multe articole de critică și promovare literară. Deasemenea, ai talentul de a scoate la lumina rampei pe alții. Prin generozitatea aceasta de spirit ai creat o serie de volume cum ar fi „De vorbă cu stelele”, și „Taina Scrisului”. Care a fost inspirația, scânteia? Și unde ai săpat pentru a găsi energia necesară, ca și materialul literar – aceste volume fiind cate patru în ambele serii numite – iar fiecare volum având sute de pagini!

George ROCA: Haide s-o luăm la rând. Pentru volumele de interviuri „De vorbă cu stelele”…  implicarea mea în lumea revistelor literare, în România și în afara ei, m-a adus în contact cu oameni deosebiți. Pentru mulți am un deosebit respect, și am ținut legătura în decursul anilor, în ciuda distanței dintre noi. Mulți dintre ei sunt scriitori, alți cadre universitare, academicieni, oameni de știință, sau personalități străine admiratori ai culturi/literaturii române. Numesc doar câțiva: Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, Ruxandra Vidu, președinta Academiei Româno-Americane, Dumitru Preda, Hector Martinez-Sanz, Antonio Calderon de Jesus, Valentina Teclici, Fracisc Valkay, Angela Taxieru-Oren, Xonia (Loredana Sachelaru), Corneliu Leu, Artur Silvestri, Cristian Negureanu, Romeo Niram, Al. Florin Țene, Baki Ymeri, Elena Buică, Darie Ducan, Reinhold Batschi… Am intervievat pentru cele patru volume un total de 82 de persoane. Mi-a fost relativ ușor să-i abordez individual pe fiecare. Marea majoritate au răspuns  pozitiv, și astfel au ieșit cele patru volume „De vorbă cu stelele”. 1398 de pagini, după cum ai arătat mai sus! Mulțumesc!

Dincolo de „stelele” din volum – munca de redactor mi-a facilitat prietenia cu oameni deosebiți: Ovidiu Lipan (Țăndărică), Ion Dolănescu, Maria Ciobanu (bineînțeles că am rămas bun amic și cu Ionuț și Doinița Dolănescu)), Paul Surugiu – Fuego, Gil Dobrică, scriitorii: Nicolae Dabija, Eugen Evu și alții, menționatul Ioan Aurel Pop pe vremea când nu era încă președintele Academiei, istoricul Dumitru Preda, tenismenul Ion Țiriac, canotoarea Elisabeta Lipă, actorii Florin Piersic, Alexandru Arșinel și Stela Popescu. Mai sunt mulți alții, dar nu vreau să plictisesc, sau să epatez…

Daniel IONIȚĂ: Ce ne poți spune despre volumele din seria „Taina Scrisului”? Al patrulea volum a apărut editat de Australian-Romanian Academy Publishing, chiar în 2024. Ai avut lansări la București, Oradea, Timișoara, Cluj… La București ai avut onoarea să lansezi cartea în aula bibliotecii Academiei Române… O performanță! Pentru context – volumele însumează eseuri ale unor scriitori invitați să reflecteze la perioada lor de început în domeniul scrisului, fie elemente interioare (motivații, dorințe) sau externe (oportunități, provocări, etc.) Volumele sunt substanțiale, având un total de peste două mii de pagini! Ai inclus 200 de scriitori. Cum ai ajuns la ei? Cum i-ai convins să participe la acest proiect?

George ROCA: După cum se vede din CV, în decursul ultimelor trei decenii, lucrând ca redactor și editor la numeroase reviste literare (print și online) din România, USA, Germania, Australia – am „pigulit” (termen tehnic editorial! Ha, ha!)  mii de articole a peste o mie de scriitori  – poeți, prozatori, critici literari, eseiști, unii consacrați, alții debutanți – din România dar și din afara ei. Dacă ar fi să numesc țările în care aceștia locuiesc, cred că sunt peste 30. Amintesc pe cele din care provin majoritatea: România, Germania, Marea Britanie, Franța, Israel, Grecia, Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă… Mi-a venit idea, într-o zi, să scriu un articol, pentru una din revistele la care contribuiam, despre primele mele încercări într-ale scrisului, cum am trecut de la pasiune la profesie. Chiar când apăsam „send” pe butonul de mail, n-a năpădit o curiozitate aparte: de ce n-aș invita dintre scriitorii pe care i-am tot publicat în decursul anilor, să-și împărtășească începuturile lor, să văd și eu ce i-a motivat inițial în domeniul scrisului literar. Așa că am început un alt mesaj, trimis tuturor scriitorilor din data-base (am spus, peste o mie-plus…).  Desigur, le-am transmis niște ghidaje, percum sunt întrebările la interviuri, pentru a avea o conduită tematică. Desigur aceste ghidaje nu au apărut în eseurile respective pentru a pastra personalitatea scriitorului! Au răspuns mult mai mulți decât m-am așteptat!! Și astfel au apărut cele patru volume de până acum…

Daniel IONIȚĂ: Se încheie aici acest proiect?

George ROCA: Distinse domn! Nu, nu! Am în lucru volumul 5. Probabil voi încheia cu volumul 7, numărul divinității. Nu am ambiție să-l întrec pe Dumnezeu!

Daniel IONIȚĂ: Cu ce altceva te ocupi, în afara scrisului, muncii de redactor?

George ROCA: în ultimii ani, ca fondator și Președinte Onorific al Academiei Româno-Australiene pentru Cultură – particip activ la evenimentele și spectacolele organizate de acest forum atât în Australia cât și în România, lucruri pe care tu le cunoști, dar le menționez pentru cititorii noștri: lansări de carte în Australia și România (am avut cel puțin 20 în total în ultimii 10 ani – cu participări auguste precum regretatul  Alex Ștefănescu, artiștii muzicali Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi, Andrei Păunescu, actorii Daniela Nane, Manuela Hărăbor, Sorin Misirianțu, iar în Australia scriitori faimoși precum Judith Beveridge, Martin Langford, James Grering, Kit Kelen, actorii Tug Dumbly și Charles Freyberg, artistul muzical Daniel Reynaud și mulți alții. Apoi evenimente teatral-muzicale cu actori precum Cătălin Anastase, subsemnatul, soprana Adriana Paul, poeta și producătoarea radio Anișoara Laura Mustețiu, maestra de dans Cristina Iordache-Yeo. De asemenea am editat, redactat și publicat 12 volume (de diferiți scriitori) sub egida Australian-Romanian Academy Publishing. Toate acestea mă țin „în priză” la cei 78 de ani!

Daniel IONIȚĂ: Mulți înainte!

George ROCA: Ești drăguț, mulțumesc, dar te rog nu mă întrerupe, sunt pe val… Anual, de ziua Culturii Românești (15 ianuarie) în colaborare cu societatea literară „Poetry Sydney” sub egida „The Universal Within the Local” (Universalul din Local) – invităm scriitori australieni, și scriitori români stabiliți la Sydney, ca să răspundă unei teme date, alese din poemele lui Eminescu (în 2024 tema a fost „Luceafărul – singurătatea geniului într-o lume confuză”). De asemenea, alături de de mulți români (și australieni de altă origine) din Sydney, pe 24 iunie sărbătorim „Ziua mondială a iei”. Pentru acest eveniment (organizat de Societatea româno-australiană „Phoenix”, președinte Cristina Iordache-Yeo) am pregătit trei materiale în detaliu despre: istoric, origini, obiceiuri, unicitate și impactul bluzei românești în lumea civilizată.  

Daniel IONIȚĂ: La final?

George ROCA: Îţi răspund cu versurile deja menționate (poate romantic-sentimentale, dar it’s a feeling, vorba localnicilor… antipozieni…): „Dacă o fi să mor aici/ Pe-al Pacificului mal/ Sufletul meu să se-ntoarcă/ Tot acolo, în Ardeal!”

–––––––––

Interviu realizat de:

Daniel IONIȚĂ

Președintele Academiei Australiano-Române pentru Cultură

Decembrie 2024 – Iunie 2025

Sydney, Australia

Sursa: Revista Bumerang.