|

Gabriela Raucă despre Romanța — veșmântul sufletului românesc

 

Gabriela Raucă, talentata poetă și vocea distinctă în peisajul cultural românesc contemporan, se remarcă printr-o sensibilitate artistică aparte și o profunzime lirică ce transcende granițele convenționalului. Activă în promovarea valorilor autentice românești, atât printr-o bogată colecție de poezii pe care le creează cu condeiul inimii, prin participări la festivaluri și evenimente culturale în țară și străinătate, cât și prin emisiunile de la Radio ProDiaspora, Gabriela cultivă cu grijă imaginea acestui gen muzical cu o eleganță care îi este caracteristică. Tot ea a susținut cu multa generozitate, pe parcursul ultimilor doi ani, Programul Național „Tinerețea Romanței” – un program care oferă pentru sute de tineri prilejul de a vizita, fizic și online, Muzeul „Casa Romanței” din Târgoviște.

În rândurile ce urmează, vocea ei poetică îmbracă Romanța într-o metaforă vizuală plină de grație și nostalgie, dezvăluind o reverență sinceră față de această moștenire culturală. – Revista Emoții și Lumină

Gabriela Raucă

Se-mbracă Romanța în rochia ei lungă, de gală și își pune bijuterii alese cu grijă, fără a întrece măsura, fără a-și supraîncărca frumusețea naturală cu prea multe zorzoane. Încalță pantofii cu sclipiri de cristal, iar mâinile fine și le acoperă cu lungi mănuși de mătase. În jurul ei se simte mireasma unui parfum discret, cu ușoară tentă dulce, culeasă din potirul florilor.

Eleganță și rafinament, gingășie înnăscută, frumusețe la cele mai înalte cote, așa se pregătește ea, pentru întâlnirea cu admiratorii fideli, ale căror priviri o vor învălui, dându-i încredere în valoarea proprie, o vor ridica pe un piedestal, la înălțimea binemeritată. A rămas multă vreme în umbră, dar și-a păstrat spiritul curat, renunțând la gloria cumpărată la orice preț. Nimic înjositor, nici urmă de vulgaritate, nimic compromițător, totul curat și clar.

De ce îmi apare în minte această imagine, a unei doamne, a unei regine, a unei făpturi de pe alte tărâmuri, din alte vremi? Ascult vocile minunate, privesc imagini din spectacole de excepție, urmăresc ore în șir evenimente realizate cu dragoste și talent, iar în tot acest timp, visez cu ochii deschiși la ceea ce înseamnă Măria Sa Romanța, pentru cultura noastră.

Așa ne-a întâmpinat, astfel am simțit-o, prezentă la ea acasă, la Muzeul “Casa Romanței” din Târgoviște, din fiecare ungher privindu-ne și chemându-ne, mândră de ea și de acei ce o fac să strălucească. I-am simțit mireasma de crizantemă aurie, de cum i-am trecut pragul, ne-am simțit și noi acasă, fiind primiți cu brațele deschise și cu prietenie, de oameni minunați, care se confundă cu idealul măreț pe care îl au și pentru împlinirea căruia își pun întreg sufletul.

O familie minunată, oameni care atunci când vorbesc despre Romanță vorbesc despre viața lor. Mulțumim pentru momentele pe care le-am petrecut împreună, Alina Mavrodin Vasiliu, Teodor Vasiliu și Andrei Vasiliu, la voi acasă, acolo unde crizantemele înfloresc aurii în miez de toamnă cu acorduri dulci de romanță!

Au fost multe evenimente frumoase, la care am participat, iar unul dintre ele, Festivalul Național de Romanțe “Crizantema de Aur” mi-a prilejuit momente de adâncă bucurie, ca realizatoare de obiecte de artă, din turtă dulce și ca textieră.” – Gabriela Raucă

Casa Romanței 

(Imnul Muzeului, compus de Stelian Apostol pe versurile poetei Gabriela Raucă)

M-au fermecat acorduri de romanță

Și un parfum de eleganță,

Iar vraja unui elizeu

Se arăta în drumul meu,

Când am călcat cu pas ușor

În lumea crizantemelor.

Casa Romanței e divină, 

Iubire pură și lumină,

E un album de amintiri

Ce se adună din trăiri.

Casa Romanței e visare

Cu o aromă-mbietoare,

E un buchet de bucurii

Și crizanteme aurii.

Mi-e drag să am, mereu, tot mai aproape,

Romanța în căderi de ape,

Pe ruginiile alei

Îmi este dor de glasul ei

Și cristalin, și în tumult,

Cu dragoste să îl ascult,

Casa Romanței e divină, 

Iubire pură și lumină,

E un album de amintiri

Ce se adună din trăiri.

Casa Romanței e visare,

Cu o aromă-mbietoare,

E un buchet de bucurii

Și crizanteme aurii.

Rămâi de tinerețe adorată, 

Romanța mea înmiresmată!

Vreau să te știu la casa ta,

Alături de inima mea,

Acolo, în lăcașul tău 

E-o parte din sufletul meu.

Casa Romanței e divină, 

Iubire pură și lumină,

E un album de amintiri

Ce se adună din trăiri.

Casa Romanței e visare,

Cu o aromă-mbietoare,

E un buchet de bucurii

Și crizanteme aurii.

Festivalul Crizantema de Aur, 2025

Într-o lume tot mai grăbită, romanța românească a rămas o fereastră deschisă spre suflet, o artă a emoției autentice care a continuat să ne lege unii de alții dincolo de timp și spațiu. Festivalul Național de Interpretare și Creație a Romanței Românești „Crizantema de Aur”, ajuns la cea de-a 58-a ediție, și a lansat, între 15 mai și 30 iunie 2025, o nouă campanie națională de preselecții – un prilej de a fi aduse în lumină noi talente, noi creații și, mai presus de toate, de a fi reînnoit legământul cu această comoară muzicală românească.

 

Similar Posts