Poezii de suflet – În memoria poetei care a lăsat în urma sa lumină – Aurelia Oancă
CÂND O MAGNOLIE…
Când o magnolie va înflori,
Parfumul ei suav te va ajunge
Și vei simți atunci, și vei dori
Ca dorul meu din tine să alunge
Și clipa grea, și zâmbet trist,
Și tot ce-acum te doare,
Arunci în foc chip de artist
Și iei din zbor o boare,
Ce vine pe aripi de vânt
Și din petale sfinte,
Și îți așază în cuvânt
Simțiri de dor fierbinte.
Petalele vei săruta,
În brațe vei cuprinde,
Un trup iubit, iubirea ta,
Ce focul îl aprinde !
DE N-AR FI…
Ce s-ar întâmpla în lume
Dacă nu ar fi femei?
Mai tăcute, mai nebune,
N-ai ști încotro s-o iei.
Ochii lor cu dulci poeme,
Scrise-ntr-un limbaj subtil,
N-ar fi mame să se cheme,
Să te simți din nou copil.
Nu ai ști ce-i fericirea,
Nu ai ști ce-i un păcat,
Nu ar înflori iubirea,
Nu ai fi nici alintat.
Vraja lor este adesea
Un miraj căzut din cer,
Uneori îți uiți adresa
Și devii un om stingher,
Care bate iar la poartă,
Să rămână tot în rai,
Să-și trăiască a lui soartă,
Chiar de suferă, nu-i bai!
CULORILE PRIMĂVERII
După o iarnă ce în alb
Și-a desenat decorul,
Și pomii i-a-mbrăcat în dalb,
Și alb era covorul,
Se-arată soarele vioi
Și cu putere mare,
Topește ghețuri pentru noi
Și-ntinde peste zare,
Covorul verde de smarald,
Cu broderii alese
Și pune-al frumuseții fald,
Pe ramuri și pe mese.
Aduce multe bucurii,
Iar oamenii ca roiuri,
Sădesc și seamănă câmpii
Și-ascultă-n taină doruri.
Paleta primăverii vrea,
Să mai picteze pânze,
Să uite toți de vremea rea
Și oameni dar și gâze!
