Floriile
Întâi cu flori alese l-au primit
Aceia ce l-au răstignit
Şi dintre toate câte au fost,
Doar salcia s-a plecat cu rost…
Dar în ascuns îi pregăteau
Cunună grea şi cleveteau
Dacă cu spini i-ar fi mai greu
S-o poarte cel mai Sfânt iudeu…
Săptămâna Patimilor
În săptămâna cea de Patimi
Singur a fost Iisus Hristos
Toți muritorii cereau lacrimi
Să cadă peste chipul Lui frumos…
Au dispărut subit de prin arenă
Cei care până atunci numai au luat,
Fără regrete s-au retras din scenă
Pentru că binele e cel dintâi uitat.
Trădat a fost în stânga şi în dreapta
Nimic nu s-a schimbat de 2000 de ani
Şi cred că dacă ar fi să se repete fapta
S-ar ridica la fel cu mulţi duşmani.
Nici foştii orbi cărora le-a dat vederea,
Nici ucenicii ce o vreme l-au urmat,
Nu-şi mai găseau voinţa, nici puterea,
Să își declare dragostea la Împărat!
Ştia prea bine El, Iisus Hristosul,
De omul ce-L va prigoni şi-L va abandona,
Că doar e însuşi Dumnezeu Cuvântul
Dar a lăsat să se împlinească voia Sa.
Ce am învăţat din darul de iubire
Pe care noi cei buni sau răi l-am luat?
Mă doare pământeana Lui trăire
Care a scos mulţimea din păcat!
Joia Mare
În Joia Sfântă cea mai Mare
Din toate câte au fost şi sunt
Puteam uşor să fim iertare
Şi-n ceruri şi pe acest pământ.
Dar am ales lesne trădarea
În locul tainei oferite de Iisus
Şi mare le-a fost unora mirarea
Când Domnul împăcat le-a spus
Să îl vândă, dacă trebuie să o facă,
Smeritul, care pe picioare i-a spălat,
Pe Iuda l-a îndemnat: hai pleacă!
Când pâinea amândoi o dată au-înmuiat.
Apoi în ochi El i-a privit curat
Însuşi Hristos ce-i Dumnezeu Cuvântul
Şi-avea aşa un soi de milă amestecat
Pentru toţi cei ce i-au pătat veşmântul…
