O INIMĂ CE BATE PENTRU DOUĂ FIINȚE – Prof. Aurelia Rînjea

O revelație a acestor zile este pentru mine BAKI YMERI, Poet albano-
român. Cu referințe de excepție, Marin Sorescu, Alex Ştefănescu, Florentin
Popescu, Marin Codreanu, Ionel Zeana, Victor Marin Basarab, Octavian
Soviany, Emilia Dabu, Nicolae Băciuţ, Victor Sterom, îmi permit să adaug și
eu bucuria descoperiri unei poezii inedite, care te cucerește și despre care
simți nevoia să scrii.

Născut în Macedonia, BAKI YMERI este o personalitate remarcabilă a
culturii contemporane. A absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea
din Priştina (Limba şi literatura albaneză), a urmat cursuri de specializare a
limbii române, la Universităţile din Viena şi Bucureşti, doctorand al
Universităţii din Bucureşti, membru a Uniunii Scriitorilor din România. Un
Poet al iubirii și un excelent traducător. Este redactor-şef al revistei
ALBANEZUL, cu o bogată activitate culturală și publicistică, publicând din
operele a peste 50 de scriitori și istorici români, în limbile albaneză,
macedoneană şi slovenă, inclusiv din creația Poetului Nichita Stănescu,
care a trăit în orașul meu.

Revista ALBANEZUL este o publicație culturală și științifică a
comunității albaneze din România. O revistă care reflectă istoria, cultura și
tradițiile care leagă poporul român de cel albanez, onorând totodată o
bogată tradiție a presei albaneze din diaspora.
Acaparat de Zânele noastre, Poetul respiră și se bucură, suferă și
iubește, într-o contopire de sensuri, într-o comuniune specială. Un vers
crescut în albaneză, de care ne bucurăm prin desăvârșirea lui și în limba
română.

În volumul FOC SACRU, Editura Amanda Edit, 1999, descoperim un
căutător de sensuri, într-o „țară caldă și primitoare”,care merge pe urma
„cuvintelor nerostite”și descoperă adevăruri, care de multe ori dor. În Valea
Zânelor, pe urmele copilăriei, Poetul atinge „margini de har şi hotar”.
(ZÂNA ZÂNELOR). Pune întrebări fundamentale: „Dar, unde se ascunde
/Umbra trecutului nostru?” (PANORAMĂ) sau „nu am ştiut / Când mă voi
naşte / Când o să mă sting / Şi când va fi sfârşitul lumii” (BORCANE
ÎNCURCATE); „O singură dată a fost început / Apoi cine ştie de câte ori”.
(ZÂNA ZÂNELOR)

Scrie atât de firesc, devoalând o sensibilitate și o bunătate aparte,
precum, pierzându-și mănușile, când trăiește bucuria: că „omul care le va
găsi / Va simţi căldura mâinilor mele”. (SENZA PAROLE). Ne vorbește și
ne induce o pace literară, în care întâlnim „cuvinte Înfăşate / Într-o sfântă
pânză-a luminii”. (COMPLIMENTE). Dar, nu ai liniște ca scriitor până
când ele, cuvintele, nu-și găsesc liniștea și rostul, într-o stare fundamentală
de pace, de armonie, pe care apoi ți-o transmite și ție, iar tu o dai mai
departe.

O stare fundamentală în care cuvintele prind rădăcini şi muguri.
Acolo unde materia se topeşte în conştiinţă. se deschide o poartă: curgere
de dor, spunere în alb, în tonuri diferite… o bucurie atât de necesară! Poetul
radiografiază vizionar, societatea contemporană, în care: „minciuna e
totdeauna o doamnă / De o imoralitate fără cusur / Şi adevărul este un
domn / Ce aparţine unui neam / Care nu ştie să mintă / Iar îngerul este-
un poet / Care şi-a arhivat viaţa în cărţi”. (RÂSUL LUMII)
Poetul este un pelerin care redă trăirile cele mai profunde ale ființei
umane: „Prin Rai alergând, / Coborând, / Pe așternutul de vânt”.
(CÂNTEC POPULAR). Poeziile de dragoste au rezonanțe astrale: EROTICĂ,
SĂRUTUL, „zână la margine de lună” (SĂRUT), „Dunărea e foarte tulbure
şi rece,/Tu eşti foarte frumoasă şi caldă”. (VECHI CÂNTEC DE
DRAGOSTE); „Fericirea începe / Când se deschide Poarta Raiului”.
(POEM PUFOS). Și cât de frumos, TAINA IUBIRII „E compusă doar de un
vers / Care zboară în univers”, iar PUTEREA IUBIRII rotește soarele. O
ființare în care prezența divinității este și ea firească: „De câte ori ne-
mpăcăm, / Suntem mai aproape de Dumnezeu”. (SUFLETUL VERII)
Poezia lui BAKI YMERI are o muzicalitate intrinsecă, uneori ca un
cântec popular, alteori ca o lucrarea muzicală, pe două voci, care asimptotic
se întâlnesc la infinit. Poetul redă trăirile umane, în ansamblul lor:
suferință, frică, nostalgie, iubire, iubirea cum înflorește, albă, imaculată,
dar adevărată. Cartea este presărată cu construcții poetice inedite: „totul
curge ca o proză”; „oceanul / Cuvintelor înfăşurate în aburul / Unui trecut
brodat de minciuni” (RÂSUL LUMII); „Hai, vino în sufletul verii / Vom fi
Precum doi inşi” (SUFLETUL VERII); „așternutul de vânt”, (CÂNTEC
POPULAR); „Fructe divine” (CÂNTEC NAIV).

Poezia sa are rădăcinile adânc înfipte în credința pe care o poartă
lăuntric, în suferinţă, în speranță, în iubire. Poezia sa are gust de miere,
aripă diafană,de poem care zboară. Poezia este de natură divină, iar îngerul
Poeziei îl însoțește. România, este patria mamei sale, AURELIA GRAUR, unde BAKI
YMERI desfăşoară o intensă şi lăudabilă activitate culturală. Recunosc că
rezonanța numelui Mamei sale m-a pătruns, ca un fir poetic de lumină, ce a
străbătut distanțele, astfel că gândul meu a îmbrățișat-o tainic, înălțându-se
la cer, rugând pe Dumnezeu să-i ofere pacea Lui, celei care din dragoste l-a
urmat pe tatăl viitorului Poet albano-român. Ai Doamne grijă de Ea!
BAKI YMERI este un Poet care uimește prin candoare, dar și prin
izvorul lăuntric, care irumpe precum un gheizer, în forme spectaculoase,
uneori angelice, alteori pământene, care accede la sferele înalte ale
Logosului. Profund în trăiri, le redă cu acuratețe, scoțând la lumină esența,
spontaneitatea și frumusețea spiritului românesc, împletit cu cel albanez, în
care se regăsește și strălucește. Un Poet care se dăruiește lumii prin tot ceea
ce face.

Un Poet al iubirii, autentic, îndrăgostit de frumos, de natură, de
divinul din noi, cu un stil personal, cu un ritm propriu, precum o inimă ce
bate pentru două ființe, el și ea, cu influențe ale spiritualității albano-
române. Cu o metaforă vie, puternică, frumos construită din punct de
vedere estetic, care poartă amprenta personalității sale. M-a surprins în
mod plăcut și faptul că Poetul Victor Sterom, cel care i-a vegheat primii pași
în poezie, cunoscut pentru colaborarea între Ploieşti-Bucureşti şi Albania, a
scris despre poezia sa, remarcând „ritmul înălțimilor şi o poezie a
geometriei”.

Printre metamorfoze şi rune, dincolo de provocarea realului, spiritul
Poetului e liber, iar din confruntarea acestuia cu realitatea înconjurătoare
se nasc adevăruri. Într-o lume agresată de real, lumea poeziei devine o casă
primitoare şi tăcută, în care căutăm ceva ce poate nici nu a început: o
alternativă pentru ca lumea să devină o clipă posibilă, o arcă a salvării ce
poate salva din potopul banalităţii ce a mai rămas de salvat.
Mulțumim Poetului BAKI YMERI pentru acest dar, pentru spiritul
nou pe care îl promovează în poezie, pentru frumoasa simbioză a culturilor
albaneză și română, așteptând cu bucurie viitoarele apariții editoriale!

Prof. AURELIA RÎNJEA
Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română
și al World Poets Association, România