Poezii despre oameni, iubire și dor
![\"\"](\"https://emotiisilumina.com/wp-content/uploads/2023/05/Epifan-217x300.jpg\")
Epifan Miclea, din satul Bucerdea Vinoasă, este autorul poeziilor ce se nasc din bunătatea și harul nesfârșit al sătenilor din Ardeal. În tonul poeziilor se simte tremurul căutărilor sufletești, unde încă se aud pașii ce au străbătut drumul prăfuit, cu bucurii, dar și împovărat cu nenumărate obstacole lumești. Cu o fire sensibilă și un cuget ce pătrunde în adâncimile percepției, autorul trăiește visul și versul în cel mai profund sens, străbătându-le cu imaginația prin lumi atemporale și locuri neîntâlnite de privirile umane. Trăirile, natura și timpul, toate trec prin metamorfoza artistică, lăsând din penița creatorului o simfonie de versuri să încânte sufletul cititorului. Lirismul poetic emană naturalețe și puritate, o puritate ce amintește de izvorul cristalin de munte, și de o inimă veșnic bătând a naturii, amândouă conferind versurilor autenticitate, dar și o frumusețe aparte. Aici, poezia devine o rugăciune, o revelație, un curcubeu în spatele căruia se ascund speranțe, și trăiri ce se vindecă, atunci când sunt rostite.
Anisoara Laura Mustetiu
TRANSFORMARE
Iubito, tu mi-ai dat o febră,
Ce ne-a schimbat din om în zebră!
Și de-al tău parfum,
M-am transformat în omul-drum
Pe care circulă demenții,
Taximetriști schimbând clienții,
Tramvaie vechi și furgonete,
Ce-mi calcă peste sentimente.
De liniște mi-e tare dor,
Te rog plantează-un semafor
Pe veci o să-ți rămân dator,
De nu va trece vreun tractor!
DISCREPANȚĂ
Te-am cunoscut pe când eram școlar,
Prin A-ul mare din abecedar
Și te simțeam așa de școlăriță,
Un picur cald pe vârful de peniță!
Azi, ca o piatră pusă pe cavou,
Stai țanțoșă și nu mai „școlărești,”
În rezervorul unui alt stilou,
Te-ai scurs, întruchipare din povești!
EMPIGRAME
I
Te minte-n față un guvern?
Nu-i chiar așa de mare crima,
Dar miră-te și bate-n lemn,
Că te înșeală chiar și clima!
II
De ce nu-i place ca să muncească?
L-am întrebat și mi-a răspuns șoptit,
Că s-a născut puțin cam obosit,
Și-acum trăiește ca să se-odihnească.
III
Rar vezi a soarelui elipsă,
Dar de te uiți prin parlament,
În capul celor „de pe listă”
Elipsă este permanent!
