De ce scriu femeile… (Ne)tăceri în elegii poematice – Prof. Florica R. Cândea

De ce scriu femeile… (Ne)tăceri în elegii poematice, cu pietre (scurte marginalii)

Statuia vie a sufletului meu

(Gânduri cu și fără rimă), Giorgiana Radu-Avramescu, Editura Ștef, Iași, 2025, 230 pagini.

Context:

Mărturisirea, dintru începuturi, este, odată, că nu cunoaștem autorul, a doua, este, că nu ne-a cerut nimeni, a scrie, note de lector.

Și, de aceea, se va justifica obsedanta întrebare din titlu, dar se va elimina și un anume subiectivism, (din punct de vedere al desfășurării unor idei sau opinii).

Și, astfel, Departele ne devine Aproapele (ca ființă), de care avem nevoie, neîncetat.

Dar…există un dar și un totuși…

Și totuși…când am primit volumul…în dar… (acum aproape o lună), cu o curat-delicat-dedicație, ne-am dat seama (dacă mai era cazul) că un om, se poate ascunde, o dată, prin cărți, a doua oară, printre flori, a treia oară, printre alți oameni, familia, a patra oară, printre sensuri existențiale, care îi fac bine …( a se citi: ceea ce face!).

Vai!

Cât ne-a trebuit, să spunem numele acestui om!!!

Da!

Aurel Usca se ascunde, cam de mult, printre colb de ani și colb de pagini, să facă și să desfacă

Bine !

Altor semeni!

Un lucru pe care îl credem, în a-i compune ființa, este acela, prin care, cărțile pentru Aurel Usca, sunt flori, care devin statui (i)lustre…

Noi, apreciem enorm aceste eforturi, talant, pentru că, suntem convinși de faptul că, un cărturar, nice tace… nice zace…!

Face!

În scurtul timp al privirilor noastre (și prin ochi) am înțeles, că pasiunile unesc oamenii!

Am lăsat, la uitare șirul anilor, de când am hotărât să scriem, despre alți colegi de condei, atât cât ne pricepem, atât cât scrisul nostru, să ne tulbure frumos (știind, că o carte, este un prieten rece, dar bun confesseur, un bun sfătuitor și un bun al tuturor).

Am lăsat la o parte, șirul Scrisorilor imaginare, am lăsat la o parte Prozopoemele și Jurnalele (în care am ascuns nume de însoțitori, în călătoriile metaforice, am lăsat la o parte discursurile imaginare, în oglinda vieților, multe, și clipelor și paginilor ne trăite) și am ales doar să iscălesc, și să vorbesc monologat cu sinele, în cărți cu titluri, în joc de cuvinte: Clipe din pagini, Pagini din clipe, Pagini (ne)trăite etc.

Despre tăceri și timp, prin lirism am ales, să dăm filelor, drept la (ne)tăcere.

Conținuturi:

De ce scriu femeile…iată o altfel de scriere… de mulțumire (pag.4), către toți iubitorii unui ideal, devenit un absolut real, pe care autorul, Georgiana Radu-Avramescu, îl adresează: Mulțumesc Domnului Aurel Usca din Sintea Mică județul Arad pentru sprijinul acordat în publicarea acestui volum și pentru încrederea sa în valoarea poeziei mele(…);

Mulțumesc deopotrivă domnului prof. univ. dr. Anton Ilica, critic literar(…) pentru Prefața acestei cărţi și pentru recenziile la cărțile mele anterioare;

Aceleași mulțumiri pentru dl. Trandafir Sîmpetru, Președinte World Press Association care a elaborat Postfața volumului; Calde mulțumiri domnului Vlad Herescu, din Statele Unite ale Americii care a elaborat cu suflet și simțire coperta acestui volum(…)”.

Volumul, se bucură, în structura ce îl compune, de o exhaustivă Prefață (12 pagini!) semnată de universitarul și estetul prof. univ. dr. Anton Ilica.

La țesătura întregii broderii, au cusut fire: Aurel Usca, un fin corector, binefăcător și consilier, Trandafir Sîmpetru (Postfața), Vlad Herescu (Coperta) și autorul (tehnoredactor).

Izbește Coperta I, prin umbrele, într-un amurgit asfintit, zbor, de dincolo… (cine -a zis că asfințitul doare?), ca într -o pace, de lacrimă, nedisimulată); Coperta IV reprezintă autorul, cu o privire înspre albul filelor, și, care își exprimă psalmul, unor gânduri, ce i-au răscolit t(ă)(re)cerile împovărate, printre muzele de femeie, ori ca niște fărâme de p(rf)oet…

În opinia noastră, titlul e alegoria unui timp buimac, iremediabil, scornit din ceea ce este viu sufletul, și statuia, piatra, care, rece, să fie, dar este, când erodată, când necuvântătoare, când (ne) cicatrizată, (dar deosebit de ospitalieră și decorativă, în cuvinte de carte).

Gândurile, cu și fără rimă, se furișează în teme, motive și simboluri lirice (care dezavuează monologat eul poetic).

Alăturate, ele, cele două substantive din titlu, dau alarma declarativă a unui polisemantism subtilizat, în care se deslușesc taine și mărturisiri: ex.: statuia =un substantiv ce definește un obiect (de obicei un artefact de artă), dar îl întâlnim în expresii: am rămas statuie, îți ridică o statuie;mut ca o statuie etc.

Aici Statuia e vie!

Doar prin personificare, e trăirea cea de dincolo!

Oblada de jad!

E carte cu suflet!

Între Eros și Thanatos!

E îndreptată înspre suflet (un substantiv, care, în semantică, în conversiuni de forme, are și alte conotații: om cu suflet; om fără suflet; își trage sufletul, nu mai are suflet; însuflețit; neînsuflețit etc).

sufletul meu așteaptă dezlegări, descătușări

Georgiana Radu-Avramescu abordează constant, nostalgic și elegiac, teme constante, notabile fiind iubirea (am visat iubiri ce-au plecat/iubiri ce-or să vină), dorul (mi-e dor, de cer fără nori) timpul, (nu mă zidi de vie), creația (scrisul meu se naște/din cenușă uneori), artistul (frumoasa mea…toate rămân), iar, ca simboluri, piatra (în timp ce tu, cioplitorule, arzi), anotimpul (lasă-te întuneric), atemporalul, vremelnicia (clopotul pendulei prelung ca o moarte înceată), viața (eseu neîncheiat), visul (nu știu, dacă visul a fost vis), solitudinea (suspină noaptea stele se sting; vesela tristețe și singurătății în mulțime) lupta, (scrie/scrie poezie,mi-a zis) ș.a.

rătăcește cu mine/străzile iluziilor/să le luăm la pas

așa cum doar pietrele/știu a grăi /despre iubiri de demult

Argumentăm, cu bărbia în palme, câteva discursuri lirice, din parcursul poetic, nefardat, al trăirilor desprinse din volum:

nu te mai ascult/am vrut demult să-ti spun/nu te mai ascult/inimă

prea frumoasă-i noaptea asta/s-o copleșesc cu neliniștile mele

noaptea /asta, doar noaptea asta/lasă-mi-o amintire

bieților pași rătăciți/opriți-vă pe patul ierbii

Concluzii:

Noua carte, se impune prin tehnica modernă, îngemănată cu irizări, de un romantism ce străluce și ilumină note de fluviu invitat să purceadă la valsul infiniților pași (cu sau fără viață).

Pentru că, statuile invită la închinare și sufletul la (pre)meditare, visare și neuitare, la (ne)tăcere și cuprindere necamuflată ori nerăsuflată…pentru că morții au uitat învierea (pădurile albesc în tăcere)…

amfitrioană a tăcerilor/caut peste dealuri/și peste ceruri/să aud glasul tandru/silabisind iubirea/consoanele gingășiei/și vocalele eternei promisiuni

Georgiana Radu-Avramescu își alege în muzicalitatea creației, o vocaliză de femeie și un unic canon: înainte!

Ba, își scrie sieși Gând în oglinda timpului … (ca o parafrazare)…bun găsit femeie…în oglinda acestei toamne…te privesc pentru întâia oară/cu acceptare…(și își datează poemele, pentru alte vremuri, anotimpuri sau vieți de coperți).

Cartea semnată de Georgiana Radu-Avramescu este una a meditativului transpus în catrene (poezie în vers alb, de o anume cuprindere și metrică), profunzimea exprimării nu apasă, din contră, melancolicul lasă loc reflexivului, elegiacului și sublimului, prin aminumare.

Și, pentru că, o carte lirică nu se povestește, ci se citește, facem o pledoarie pentru o lectură lină!

Și, fie ca, poemele, cele 123, să însemne, Gânduri, cu și fără rimă (ca un frumos dăruit, din prea plin de prinos)!

A consemnat Florica R.Cândea

Membru UZPR Filiala Arad