CONTEXT:
Parafrazând, Ioan Alexandru ARDELEAN de Macea (cu buricu’ cât pogacea) e-n toate, e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare/e-n holda întreagă și-n bobul mărunt/e-n pruncul din leagăn, și-n omul cărunt/e-n viața ce veșnic nu moare (George Lesnea).
Parcurgând, semantic, aceste versuri, apuse, probabil pentru unii, noi, am dori să facem Un Crez, deoarece, decriptarea acestora, aduc bine cu Ființa umană a omului-scriitor, Ioan Alexandru Ardelean. De ce? Are creșterea la holdă, are creșterea în leagăn și bob de grâu curat, are soarele la tâmple și va fi etern, prin tot ce a facut, deci este, a fost și va fi în toate! Care toate, le numărăm prin cele zece opere scrise, scrisul semnat de Ioan Alexandru Ardelean se întinde între proză în grai, satire, fabule, gastronomie culinară locală, teatru ori poezie modern/clasică ori în grai: Baci Ghiuri a lu Hămfău – povești di la Macea, Editura Trinom Arad, 2013; Homo politicus – gânduri, Editura Trinom Arad, 2013; De ce eu, Editura Trinom Arad, 2014; Edera, Editura Tiparnița Arad, 2015; Cartea de bucate a lui Baci Ghiuri, Editura Inspirescu București, 2019; Cubul cu cinci fețe (roman colectiv), Editura Inspirescu București, 2019; Zodia Coronavirusului sau Vremea Covidului, Editura Ștef Iași, 2020; Trepte spre lumină, Editura Ștef Iași, 2020; Scenete vesele și nu numai; satiră și umor sătesc, Editura XBG Arad, 2023; Festival de satiră și umor sătesc Macea, Editura Ștef, 2023. Aici vorbim de o complexitate și de o varietate de genuri de exprimare, din punct de vedere literar.
Așa am cunoscut, în urmă cu mulți ani (1987) un autor, ce se distingea, prin stil, de altii: Horea Gana (colonel) și epigramele sale încifrate, care pițigăși azi, au țepi de Ganagrame.
Despre CARTE sau CEEA CE NU SE UITĂ:
Și bine ar fi… Este o Carte unică, prin conținut, formă și sens. Suntem convinși că, de când scrie, și face bine, nu scrie pentru a căpăta premii ori medalii, de gratitudine sau de plecăciune! Nu de a participa, cu sens ori nonsens, la concursuri ori „bătăi” pe front (literar) deși ar putea, Domeniul Ardelenilor e mare (și, Doamne! ce de livezi are, la poala cărora, mulți au luat o cană de liniște!) Și totuși… Să nu uiți, Satule să nu uiți, Scriitorule! Să nu uiți prietene de rând, că Doamne, scumpă-i Prietenia prin cuvânt!
CARTEA UNUI „FESTIVAL DE SATIRĂ ȘI UMOR SĂTESC MACEA” (Editura Ștef, 2023) este unică! Cum și Festivalul rural Macea de satiră și umor sătesc e unic. În Lume! Care lume, Doamne mare e, Doamne! Care carte e unică și a trecut neobservată în lumea cuvintelor din sfera de aproape, ori de departe, în lumea lui Nu știu/nu mă pricep/dar mă bag! Dureros, pentru că un unic caricaturist român din Cartea Recordurilor, Ștefan Popa Popa’s, a afirmat cele de mai sus, când a ținut și a binecuvântat festivalul și cartea festivalului.
Și totuși, a trecut neobservată și când a fost lansată, la Macea, o seamă de prieteni a participat, o seamă de alții, a absentat. Nici presa nu a scris, decât Uniunea Ziariştilor Profesionişti București. Cartea este o Monografie a unui eveniment!
Dacă ținem seama de felul monografiilor, cartea include mai multe segmente de alte micimonografii: social, cultural, istoric, portretistic și romanțat/sentimental/spiritual, deci, o putem încadra în Monografia unui eveniment!
Laolaltă, festivalul întins pe patruzeci de ani, unic în lume, și Cartea festivalului, întinsă pe aproape trei sute de pagini, fac să rezulte un fapt unic și demn!
Modestia și demnitatea fac mai mult decât pseudo-premiile conferite pe daibojè și din neștiință (pe ici, pe colo).
Fabule, scenete satirice, povești și rețete, va mai scrie Baci Ghiuri, dar ce a scris Domnul Ioan Alexandru Ardelean, peste încă patruzeci de ani, poate nu vor mai fi nici concursuri, nici epigramiști, nici stufiș în păpuriș.
Un lucru trebuie știut de noi, cei neinițiați și neîmpătimiți de foițe cu premii: premiem un autor cu tot ce a scris, atâta vreme cât genurile literare diferă. Au făcut alții înaintea noastră: Maiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu,Vianu.
Însă, am dori să ne perindăm ochii pe plaja scrisului recent, ca om al satului românesc de baștină cu autorul, Macea, suntem convinși că pentru un fenomen imaterial, Festivalul de satiră și umor sătesc, care, iată, are o carte, care îi poartă numele, scrisul semnat de Domnul Ioan Alexandru Ardelean, este de-acum Istorie Recentă, și, cu siguranță, Festivalul o va declara apoteotic și evlavios, nepompos, de facto, in absentia, CARTEA ANULUI 2023!
ARGUMENT:
În contextul festivalului de umor sătesc de la Macea(ediție jubiliară 40) a avut loc duminică, 06.08.2023, la prânz, în Sala de spectacol a Căminului cultural Macea (Arad) o dublă lansare de carte (un punct aparte în Caietul program l-a constituit Șezătoarea literară). Termenul șezătoare a fost adaptat pentru localitate, cu atât mai mult pentru participanții la prezentare, mulți fiind oaspeți participanți în concursul de interpretare.
Așa că, noi ne-am dus cu lucrul, cu coselele, cu vorbele… de la Gura Satului. Vorbe pe care le așezăm acum în cuvinte.
Este vorba de două cărți de autor (Ioan Alexandru Ardelean) cu următoarele titluri: Scenete vesele și nu numai; satiră și umor sătesc, Editura XBG Arad, 2023 și Festival de satiră și umor sătesc Macea, Editura Ștef, 2023.
1. PRIMA CARTE:
Fenomenul cărților semnate de autori plurivalenți este, pe cât de rar, pe atât de binevenit. Spunem acest lucru pentru că Ioan Alexandru Ardelean scrie și în grai, scrie și versuri, scrie și cronici. Volumul scenetelor edte o rara avis, având în vedere conținutul: structurat în scenete (opt la număr) dar și fabule (un altfel de… camuflaj prozaic, în număr de zece). Desigur, teatrul scenetelor și versificația fabulelor sunt extrase din seva reală a întâmplărilor din sat (filtrate prin mintea unui om cu cognomem, Baci Ghiuri Hămfău).
Introducerea, adică un fel de… explicațiune personală… o dă autorul ca samă la cuvintele gen Prefață semnate de Gheorghe Hodrea și Ionel Iacob Bencei. Am folosit aceste Pre(texte) literare alegând fabula Cățaua (opt.cit.pag 74) spre a face o trecere spectaculară spre spectacolul lansării de la Șezătoare care a durat peste trei ore. Calitatea de moderator a fost un bun prilej de a ne juca, în mod simbolic, pe altarul cuvintelor cu invitații.
2. A DOUA CARTE:
Astfel, pentru început, a fost transmis un cuvânt de salut din partea președintelui UZPR, Filiala Arad, domnul Vasile Filip:
Cunoaștem fenomenul și amploarea brigăzilor satirice din Macea încă din vremea
profesiei de ziarist. Am scris foarte multe reportaje de la fața locului și aștept cu interes cartea dedicată acestui eveniment la ceas de sărbătoare.
Evenimentul cultural i-a prilejuit primarului localității Ciprian Otlăcan să își exprime bucuria și mulțumirea de a lua parte la sărbătoarea cărților.
Cuvinte de apreciere au fost adresate de către Invitatul special, profesor Horia Truță, care, în urmă cu patruzeci de ani deschidea cortina Festivalului de umor sătesc: Cartea Gura Satului scrisă de Ioan Alexandru Ardelean era pe cât de necesară, pe atât de așteptată. Un volum apărut după un travaliu exigent și cu de-amănuntul care va constitui o sursă de cercetare pentru cei interesați.
Creionarea personalității autorului (colecționar, posesor de muzeu sătesc, scriitor și gazetar) a sporit interesul pentru cunoașterea conținuturilor cărții.
A fost adusă o carte scrisă de criticul de artă Valentin Silvestru, în ceea ce privește aplecarea acestuia și participarea la evenimentul sătesc Gura Satului. Pentru o pledoarie pentru o lectură atentă a fost citit capitol cu capitol și au fost oferite alte sugestii și puncte de sprijin autorului. Autorul se înscrie în seria scriitorilor măceni, vorbitorul afirmând:
La Macea, ca să fii scriitor, trebuia să treci pe la Castel, aici fiind o pleiadă, de acum festivalul are o carte!
În ceea ce ne privește am ales o prezentare de ordin filologic și argumentativ: Volumul continuă seria scrierilor monografice măcene, cele privind Grădina Botanică, Castelul sau comuna Macea cu Înscrisuri monografice.
Volumul se definește prin două părți distincte: capitolele consacrate fiecărei ediții se extind pe trei sute de pagini, dintre care, două sute treizeci și patru de pagini pînă în 1989, restul până la trei sute de pagini completând edițiile de după revoluție.
Acest volum este compus din Lumini și umbre, în sensul că alternează în pagini toate caietele program, afișele, invitațiile, schițele de texte ori texte satirice inedite. Inserția și alternanța acestora cu extrase din presa vremii de gen din toată țara, sporesc și adâncesc interesul pentru o lectură cu stiloul în mână. Observația fină de autor este o altă caracteristică aparte. Dar, ne întrebăm, cine este omul recent, în chip de exigent scriitor, Ioan Alexandru Ardelean? Este trecutul trecut în prezent prin acest nou volum cu valoare estetică absolut de document. De ce este un conținut abundent de extrase în primele ediții?
Simplu: exprimarea în camuflaj prin madrigaluri sau epigrame de dinainte, era ca o descătușare. Cartea va servi ca o sursă bună pentru amatori și profesioniști interesați de evoluția satirei și umorului de la sate.Sunt câteva din opiniile noastre vis-a-vis de teatrul nescris dar spus sub forma trupelor de satiră și umor sătesc.
Ca un punct de interes major opinăm minuțiosul în cazul artistului-autor Ioan Alexandru Ardelean care a folosit printre alte surse un Manuscris personal ascuns într-un Dosar privat care aparține unei sătence nonagenare, doamna Maria Crucoveanu.
VOCI LA FESTIVAL DIN PUBLIC:
Amiaza culturală a adus și alți oameni de seamă ai scenei din sfera scrisului și anume: Adina Matei a prezentat Volumul dedicat tatălui său, mentorul festivalului, Traian Lăpăduș. A oferit rare mărturisiri și o documentație unică și inedită și a interpretat întru amintire monologul Fata mè o fi o doamnă, cu aplomb și succes la public. Din crezurile tatălui a selectat metafora care are conotație aparte: comuna ca o cetate de umor! Printre cei care au depănat ghem de amintiri pe fundal de doine sau cântece de petrecere amintim: Traian Gros, fost director de așezământ cultural, Ioan Chișeuan și Valer Muler (foști regizori interpreți), Cristian Vuin (actual instructor-interpret). Se cuvine să amintim vocile din public: Eugenia Ponta Pete: a încântat audiența cu un cântec din pruncie: Toate fetele se duc…, Ioan Vasile Marcu: a recitat două poeme din creația proprie, amintim aici și pe eleva Mădălina Cazan, produs al școlii măcene, toate au sporit corola emulației sinestezice a zilei (care a mai cuprins o lansare de ziar în grai Lada cu spinare prin Gheorghe Hodrea și o lansare de carte prin Alexandru Florin).
Admirativ din sală au aflat despre minunile de la Macea sătenii, familia autorului, membrii ai Salonului Gutenberg, concept imagine revista Gutenberg: Mircea Boran și Mircea Irimescu, redactor șef al revistei STINDARD, a Filialei „Ziridava” Arad, a ANCMRR „Alexandru Ioan Cuza”, colonelul Sandu Crișan, doctorul Celus Ciobanu cu soția, Stelian Deaconu cu soția, foști interpreți de-a lungul anilor, iar ca oaspeți de seamă ai festivalului și cunoscători ai fenomenului de exprimare a satirei și umorului pe plan național, Alexandru Cățcăuan, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Bistrița și membru al juriului ediției jubiliare, Dan Liuț, director al Casei Orășenești de Cultură Bocșa, realizator de emisiuni la TVR Timișoara, Banat TV Reșița, concurent la individual la ediția jubiliară.
Desigur, cuvântul cel așteptat, a fost al autorului:
Am scris această carte cu inima și cu sufletul. Jubileul celor patruzeci de ani îmi obligă imaginația să duc mai departe zelul înaintat al maestrului Traian Lăpăduș. Cartea se dedică foștilor și actualilor actori care au scris numele comunei pe harta țării.
Nu sunt singur! Familia îmi este sprijin și îndemn, mulțumesc!
Ca o firească și demnă concluzie facem precizarea că fiul, Bogdan Florian Ardelean, actualul director de cămin cultural semnează coperta, corectura și selecția imaginilor = 110! din volum, semn că tatăl are un demn urmaș pe file de umor pe…măcean ogor. Și, ca un happy-end, notăm câteva impresii de la această dubla lansare de la șezătoare: Sandu Crișan: Drumurile mele la Macea sunt și de rudenie și de relaxare. Am asistat la o excepțională serbare de carte. Abia aștept să o redau nepoțelului odată cu felicitările mele pentru autor.” Gheorghe Feldi (măcean, vecin cu autorul): Nu îmi amintesc să fi participat demult la o așa lansare. Autorul este un fiu al satului și merită prețuire și respect.
Celus Ciobanu: ”Scriu proză și sunt medic chirurg și sculptor.” Autorul se dovedește a fi un sculptor de cuvinte.
Florica R. Cândea, membru UZPR Filiala Arad
