Vocea tinerei generații românești din Australia
Mesaj din partea redacției revistei Emoții și Lumină
Annabelle, îți mulțumim pentru curajul și sensibilitatea cu care ai împărtășit povestea ta. Prin limba română, ai construit o punte între tine și bunicii tăi, între trecutul care te-a născut și prezentul care te formează. Cuvintele voastre pot deveni o lumină aprinsă în sufletul unei culturi care trăiește și prin voi. Îi încurajăm pe toți copiii născuți în afara granițelor României să își exploreze moștenirea, să scrie, să citească, să întrebe — pentru că în aceste gesturi simple se află o comoară de identitate, iubire și continuitate.
Redacția revistei Emoții și Lumină felicită cu bucurie inițiativa Annabellei Iacoban și îi mulțumește pentru curajul de a împărtăși legătura ei profundă cu limba română, bunicii din România și patrimoniul cultural care o inspiră. Invităm cu drag și alți copii din familii românești care trăiesc în Australia să ne trimită gândurile lor — fie că sunt povești, eseuri, poezii sau reflecții personale. Fiecare text este o mărturie vie că limba română trăiește dincolo de granițe, în sufletele celor care o iubesc și o duc mai departe.
Despre Limba română – Annabelle Iacoban
Deși m-am născut în Australia, limba română a fost prima limbă pe care am învățat-o. Prin intermediul limbii române pot să-mi exprim gândurile și emoțiile și, în același timp, îmi oferă un mod de a comunica cu familia din România, care nu vorbește engleza. Totodată, îmi permite să am o legătură strânsă cu bunicii mei, care îmi povestesc despre viața lor. Cunoscând limba română, pot citi operele marilor scriitori și poeți români.
Când aveam un an, bunicii mei din partea tatălui au venit în Australia ca să aibă grijă de mine. Pentru că eram atât de mică, nu-mi amintesc multe din ceea ce făceam sau cum petreceam timpul cu ei, dar când mă uit la poze, se vede clar pe chipul meu cât de bucuroasă eram să stau cu ei și să-i ascult vorbind în limba română. Mai târziu, când am crescut, i-am vizitat pe bunicii mei în România. De atunci, am strâns foarte multe amintiri. Îmi amintesc gustul roșiilor și al ardeilor din solar, gustul dulceții de zmeură făcute de bunica, cum m-am îndrăgostit de mâncarea românească – fie că era fasole, mititei, mămăligă sau sarmale. Îmi amintesc cu drag vizitele la cofetărie și gustul de neîntrecut al amandinelor, savarinelor, cozonacului sau prăjiturii Diplomat.
Cunoașterea limbii române mi-a deschis un nou orizont și astfel am putut citi povești și poezii românești. Am memorat cu drag poezii scrise de George Topîrceanu, George Coșbuc, Magda Isanos și de geniul poeziei românești – Mihai Eminescu. Am citit din minunatele povești ale lui Ion Creangă, dar și poveștile fraților Grimm traduse în limba română. Citind și vorbind în limba română, am învățat zicale, proverbe și expresii frumoase, cum numai în această limbă pot fi găsite.
Limba română este pentru mine nu doar o legătură de suflet cu bunicii și un mijloc prin care mă pot exprima și scrie, ci și o punte către cultura, tradițiile și istoria milenară a poporului român. Îmi doresc ca, pe viitor, să pot transmite mai departe copiilor mei o parte din bogăția limbii, culturii, tradițiilor și obiceiurilor românești.
Annabelle Iacoban – Clasa de Limba Română din Melbourne, 2025, Prof. Emilia Ghita
