Resetare
N-aș șterge niciodată din timpul petrecut
Nici ploile de toamnă ce-n suflet m-au durut,
Cu încercările stupide să fac la toți pe plac
(aș face glume proaste fără să mai am trac),
Nici iarna cu mirosul ei nebun de verde brad
Ba dimpotrivă chiar, i-aș scade încă-un grad,
(să simt în vene gheața pe când am să decad!)
Însă, de-ar fi să dau ce-am luat cu împrumut,
Mi-aș face-un nou registru, curat de la început,
Și-aș mai păstra cu dijmă din serile de vară
Doar marea îmbrăcată în sunet de fanfară…
M-aș mai întoarce un pic la spiritul hoinar
Să-mi cânt în noapte of-ul c-un ultim lăutar;
Aș mai dansa prin rouă desculță la picioare,
În semn de bucurie spre-un răsărit de soare,
Iar la final desigur, n-aș face-n veci confuzie
Între demoni și îngeri, speranță sau iluzie!
Datorii prescrise
Cea mai frumoasă viață o am acum de crezi,
Îmi flutură destinul favoruri, ce să vezi?
Că eu mă simt grozav și nu mai vreau averi
Doar liniște și pace, fără să car poveri!
Nu-mi pasă de îmi trece ca fumul de țigară
O clipă și-o speranță, e cald și bine afară,
Și-mi sorb cu nonșalanță cafeaua la terasă
N-am ceas în estimare să-mi facă vreo grimasă,
Am dat costumul office pe niște blugi mai rupți
Mă doare-n cot pe bune de hoți și de corupți!
Nu cer nici socoteală, iar pe a mea nu o dau,
Trăiesc fără onoruri, dar fac numai ce vreau!
Muzica lăutărească
Mie-mi plac tavernele vechi
cârciumile mai exact
acolo unde se cântă de jale prin fum de țigară
despre amor și alte nimicuri existențiale…
bucurii simple, ai putea zice,
dacă nu cunoști sentimentul de gălăgie boemă
și nu-ți curg prin vene acordeoanele și viorile
nici vocea răgușită a unui lăutar nostalgic
dau bacșișuri grase dacă aud ”La Chilia-n port”
peste fețele de masă rupte la colțuri
asortate cu vinul pelin și versurile de of
ce intră pe furiș de la o inimă la alta
dau visuri gratis pentru un strop de fantezie
tu, așteptându-mă contrar principiilor tale,
în mahala…
Jazz
Îmi plimbam cerceii albaștri cu clipsuri
cumpărați de la talcioc
printre paietele strălucitoare
aveam toc cui de 8
și o sete nemăsurată de viață
Johnny Răducanu era pe val
mă simțeam captivă
de privirea ta
și puteam să jur că fericirea
se afla acolo
în rimurile de jazz
