VERSURI DE IUBIRE – PETRU GORON

Mi-e dor de tine, știi prea bine….

Eu nu-ndrăznesc cum știi prea bine
Să deranjez să-ți intru-n viață
Știu că nu pot sa fiu cu tine
Doar te privesc de la distanță

Nu ne-am văzut de zile bune
Îți caut pasul să ți-l prind
Mirosul să îl simt prin mine
Să te aduc la mine-n gând

O, Doamne ce-am mai greșit iară
Chiar toate astea mi-ai luat
Mai lasă Doamne să-i vad iară
Surâsul care mi l-ai dat

În ochi s-o mai privesc o dată
De-un verdealbastru amețitor
Să-i simt mirosul de altă dată
Să-mi liniștesc al vieții dor

Să îți văd umbra-n cer cu soare
Prin ploaie chiar de-ar fi să fie
Prin rouă, udă pe picioare
Sau seara dusă-n nostalgie

Prin parc să te zăresc pe-o bancă
Pe vreo străduță să te admir
Pe o terasă la vreo masă
De-ar fi pomană-n cimitir.

Era o vreme norocoasă
Când te vedeam făr’ de a vrea
Până și-n calea mea spre casă
Tu traversai prin fața mea

Eram ferice da-așa soartă
Eram sortiți să ne-ntâlnim
Eram surprinși de așa viață
Eram așa… un vis, să fim…

Să-mi plângi în brațe…fericirea

Într-o mansardă mică, veche
Stau și-mi aștept tăcut iubirea
Pe ascuns să-i fiu a ei pereche
Ce să-mi ofere fericirea….

Mi-apari la geam ca o stihie
Din străzi pustii întortochiate
Nimeni în stare să ne știe
Să ne iubim întreaga noapte

De-al dorului nebun descântec
Să îmi aliniți gândul și trăirea
Și să-mi privești adânc în suflet
Să-mi iei tot oful, …fericirea

Să-ți sorb din sufletul cu lacrimi
Din dragoste tot ce te doare
Din haos, din bătăi din inimi
Să-ți gust din plâns a ta licoare

Să te cuprind la mine-n brațe
Să-ți plângi adânc dezamăgirea
Ce te-a adus încet la mine
Să-ți cauti dorul, fericirea

Iubirea-ți vrei ca să mă doară
Sufletu-ți vrei ca să mă ardă
Din lacrima-ți sărat amară
Vânatul tău, să-ți fiu o pradă…

Oftatul tău dă să se plece
Și ți-ai dori să-mi simți privirea
Un râu, fiord cu apa rece
Din dorul, dragostea, iubirea…

Aievea doar visez o Doamne
Să mă trezesc cu Eva-n noapte
Amantă, goală lângă mine
Să ne vorbim încet în șoapte

Apoi pe căi întortochiate
Fugind de cunoștințe, oameni
Ne ducem dorul spre palate
Ne furișam încet spre …. NIMENI….

De ne-om vedea în ziua mare
Să te prefaci, să spui prostii
Eu să nu-ți dau binețe tare
Doar ochii mei și-ai tăi vor știi….

Corp hain cu suflet tânar

O oglindă și-un perete
Vor s-arăți a june iară
Să-ți întoarcă-n tinerețe
Anii mulți trecuți, o seară,

Inima îți bate tare
Sufletul ți se ridică
Doar oglinda e cea care
Îți provoac-o mare frică

Sufletul vrea a se-ascunde
Să nu-l fi recunoscut
Din hidoasa arătare
Care viața te-a făcut

Anii au trecut prin tine
Riduri, zgârciuri și-un sughiț,
Au brăzdat pielea ta fină
Ți-au lăsat părul albit

Ochii verzialbaștri Doamne
Luminați, și-un suflet blând
Tinerețea ți-o pot spune
Bătrânețea ți-o ascund…..

Stai privește și zâmbește
Parcă azi arăți mai bine
Viața mi se potrivește
Spuse domnul pentru sine.