Regina Maria, De la Flori de portocal … la maci și crini regali – Prof. Florica R. Cândea
Regina Maria, 150 de ani de la naștere.
Referințe generale:
Un colofon declarativ-impresiv, (fr. colophon), ca un sublim intro, însoțește creația Reginei Maria:
Mă înconjor, în mod firesc, cu lucruri frumoase și deosebite pentru că acestea fac parte și au făcut întotdeauna din viața mea. Dantela pe care o port este o veche dantelă de familie, perlele mele sunt perle de familie și par a fi parte din mine însămi, am gust la culori, știu care este materialul de cea mai bună calitate, cel mai bun parfum, cea mai frumoasă catifea (Regina Maria; Însemnare din 19 martie 1938).
Regina Maria (29 octombrie 1875-18 iulie 1938) a fost una dintre marile personalitățile charismatice din istoria României și a fost Regina României în perioada 1914-1927.
George Coșbuc vedea în ființa Alteței Sale al doilea soare (cum va face țărișoara Sa, cunoscută în întreaga lume).
Împreună cu Regele Ferdinand, a avut șase copii,al căror nume, are o pură rezonanță românească:
Carol, Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana și Mircea.
Copiii mei erau punctul central al vieții mele.
A creat în România un stil specific de Art Nouveau, îmbinând, într-o manieră personală, elemente celtice, bizantine și românești (înființând Tinerimea artistică a unor renumiți pictori).
Distinsă în stil și înconjurată de propria muză, Regina Maria a scris cărți, unele de literatură pentru copii, altele cu caracter autobiografic sau de promovare a României; a scris poezii, povestiri sau române, excelînd și în genul memorialistic ori confesiv (publicând în România, Marea Britanie, Franța ori Statele Unite ale Americii).
Povestea vieții mele, de un real succes, este o carte de memorii (cu un palmares în Marea Britanie între 1934-1936).
Motto-ul ales pentru această carte este din Nietzsche: Caracterul este destin.
Multe dintre nuvele, au devenit subiecte adaptate pentru scenarii de teatru, film, radio sau televiziune, ori librete de balet.
A ținut peste 100 de caiete gen Journal (dar și manuscrise) și a fost cunoscută și ca un ziarist, cunoscător și implicat în majore evenimente (era o fire charismatică și era alintată cu apelativul Missy, dar și Mama Răniților sau Regina-Soldat, pentru spiritul său de sacrificiu).
Pe baza jurnalelor scrise de Regina Maria, producătorul John Florescu, a creat un film documentar despre viața reginei (cu imagini color și chiar cu vocea acesteia).
Iubitoare de frumos, Regina Maria și-a întruchipat personalitatea, ca un ideal al creativității, unde a excelat prin lucrări memorabile și de substanță: Țara mea, Visătorul de vise, O legendă de la Muntele Athos, Povestea unei domnițe neascultătoare, Gânduri și icoane din vremea războiului, Dor nestins, Povestea unei inimi, Regine încoronate, Păsari fantastice pe albastrul cerului, Glasuri de pe munte, Măști, Povestea vieții mele ș.a (se cuvine a menționa, că opera Reginei Maria a fost scrisă în limba engleză, chiar și anumite versete din Scriptura, traducerea, aparținând, la unele creații, lui Nicolae Iorga).
Cu adevărat era o artistă, care picta propriile flori, crinii și macii, a întreținut conversații despre filosofie, poezie și artă (fiind un reputat colecționar, de lucrări ale marilor pictori ai vremii). În același timp, oferea burse de sprijin unor personalități, pentru a se afirma în lumea literară și artistică.
Referitor la acestea, Regina Maria a deținut un Album (1900-1903) cu desene și picturi, unele datate Cotroceni, altele în localitățile Rosenau și Wolsfgarten. Acestea se află în colecția Cabinetului de stampe al Muzeului de Artă din București. Chiar dacă schițele și studiile de culoare nu au referințe de ambiții artistice, ele pot fi definite schițe, care surprind virtuți decorative rezultate din studiul plantelor și al florilor. Florile desenate între 1900-1903 sunt un anume stadiu (care nu aspiră la estetic, sunt simple coloriaje și zugrăveli în detalii).
Dar, detaliile sunt adevărate vocabularuri superflue, în exprimare (cale și iriși), Regina Maria preferând asamblarea tulpinilor alături de deschiderea corolei. Florile Reginei Maria au câmpul lor, unic, într-o acuarelă plastică de surprindere a candorii.
În universul artei anilor 1900, pictura unei regine avea aspect ondulatoriu, de un colorit rece și o notă de juvenil, proaspăt.
În cartea Povestea vieții mele, Regina Maria mărturisea: Niciodată nu am lucrat destul de mult, ca să ajung o adevărată artistă (…), desenul era bun și aveam, netăgăduit, darul culorii.
Mare iubitoare a portului popular și a năframelor, a purtat și a promovat autenticul și echilibrul, la diverse întâlniri de stat.
Referințe particulare:
Extrase din volumul Sorin Cristescu, Regina Maria, Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937-iulie 1938), Corint Books, 2018, 238 p.
Pagină de pagină, jurnalul reprezintă un imn închinat bucuriilor vieții ei (p. 9).
Continuă vremea de iarnă.Sunt în preajma unei răceli (joi, 4 martie 1937, Cotroceni).
Vremea, după ce a fost frumoasă, s-a schimbat dintr-odată, s-a făcut rece și lipsită de soare (sâmbătă, 17 aprilie, 1937, Cotroceni ).
Verdele superb al primăverii, magnolii, gutui japoneze, toate soiurile decorative au înflorit pe deplin, inclusiv iubiții mei iriși (duminică, 18 aprilie 1937, Cotroceni).
Îmi place să fiu afară ca să văd cum înfloresc florile, unele după altele (vineri, 7 mai, 1937, Cotroceni).
Frumoasa lună a lui mai s- a terminat deja ,am avut curajul să îmi fac părul permanente (luni, 31 mai 1937, Cotroceni).
Astăzi nu a ieșit soarele deloc, dar aerul a fost revigorant (duminică, 6 iunie, Sinaia).
În sfârșit, o zi cu adevărat frumoasă (sâmbătă, 26 iunie, 1937, Sinaia).
Vreme înfiorătoare, ploaie, tunete, chiar furtună cu grindină, cer negru (miercuri, 30 iunie 1937, Sinaia).
Astăzi mult mai rece,dar dimineață foarte frumoasă (luni 12 iulie, Sinaia ).
Cea mai caldă zi pe care am avut-o (duminică, 25 iulie Sinaia).
Astăzi m-am dus pînă la Predeal ca să asist la un concurs de șah (duminică, 15 august, 1937, Sinaia).
Florile mele au nevoie de soare; brumărelele s-au lăsat de tot de atâta ploaie (vineri, 20 august, Bran).
Doar florile mele m-au bucurat (sâmbătă, 28 august, Bran).
Am lucrat până aproape de vremea prânzului (duminică, 5 septembrie, 1937, Bran).
Altă zi frumoasă. Diminețile sunt reci. Lucrez din greu și apoi cobor devreme în grădină (miercuri, 8 septembrie, 1937, Bran).
A vuit îngrijorător vijelia în toiul nopții (luni, 13 septembrie 1937, Bran).
Am început ziua cu spălatul părului apoi cu ondulatul lui (duminică 19 septembrie 1937, Bran ).
Iată-mă aici din nou în locul visurilor mele (marți, 27 septembrie 1937, Balcic).
Este într-adevăr un loc al păcii, plin de farmec rustic (vineri, 22 octombrie 1937, Tenha Juvav).
Ceață densă care nu se ridică decât după amiază (miercuri, 27 septembrie 1937, Cotroceni).
A 62-a aniversare (…) cu toate acestea reușesc să mă adun…la ora 12 am îmbrăcat o rochie albă, drăguță (vineri, 29 octombrie 1937, Cotroceni).
Un splendid răsărit de soare, dar casa este foarte tăcută și pustie (luni 1 noiembrie, 1937, Cotroceni ).
N-am mai scris de multă vreme (marți, 16 noiembrie 1937, Cotroceni ).
A trecut Crăciunul. Am aranjat ceva mai devreme un pom de Crăciun în sala așa-numita cameră a micului dejun (marți, 28 decembrie 1937, Cotroceni).
N-am mai scris de ceva vreme; a venit Anul Nou…Goga a venit să mi se prezinte très emu…Guvernul Goga se descurcă și el cum poate (sâmbătă, 8 ianuarie, 1938, Cotroceni).
Vremea a devenit mult mai caldă, de fapt bate vântul, care aici se numește Fohn (vineri, 4 martie, 1938, Merano).
Viața își continuă drumul ei calm, dar cu acel curent subteran de emoție (sâmbătă, 8 aprilie 1938, Merano).
Nu am avut timp să scriu, așa că dragul meu jurnal, a avut de suferit (marți, 13 aprilie 1938, Merano ).
Ieri s-a întâmplat să fie o zi frumoasă (luni, 20 iunie 1938, Weisser Hirsch).
Iată-ne în ultima zi a lui iunie. Ce jalnică am ajuns! (joi 30 iunie Weisser Kirsch).
Nu am mai scris mult în ultima vreme (joi, 6 iulie 1938, Weisser Kirsch).
(n. n: ultima însemnare a Reginei Maria datează din 11 iulie 1938).
Referințe particulare extrase din volumul: Regina Maria a României, Regina unei țări mici, traducere în limba engleză de Nicolae Iorga, Editura Predania, București, 2019, 218 p.
O ceață albastră plutea asupra lumii
La capătul drumului era o fântână cu cumpăna-i lungă, țintind ca un deget uriaș spre cer
Totdeauna mi-a plăcut să cutreier satele acestea
România nu e o țară de culori tari
Sunt curioase datini la țărani, eresuri ciudate
Cântecele lor sunt plângeri prelungi, ariile se cântă pe fluierele lor, plâng fără sfârșit
La apropierea mea, clopotele începură să sune, glasurile lor clare și răsunătoare, proclamându-și bucuria către ceruri
Odată călătoream prin zăpada ce se topea
O ceață umedă atârna ca un val veșted, chiar deasupra pământului
Nimic nu e mai mișcător pitoresc, decât cimitirele de sate (adesea sunt puse împrejurul bisericii din sat; sunt unele minunate biserici vechi în țară, bogate și venerabile clădiri).
Floarea soarelui stătea în grupe înalte, cu capetele plecate spre biserică, de parcă voia să se uite înăuntru.
Vremea secerișului… în oceane de aur copt stă grâul sub imensa față a soarelui
Într-un amurg, țăranii se întorc pe acasă, cu seceriș pe umăr
Îmi plac aceste pete înfocate de culoare, în mijlocul imensităților aride
Cu trezirea primăverii, un dor nemărginit, îmi umple sufletul (n-aveam nevoie să se rupă de la mine).
Toate ruinele au un farmec pentru mine
Peste dealuri și văi, peste câmpi, păduri și șesuri, primăvara va fi semănând, acum înflorita mantie, tot ce am iubit și am pierdut
Mi-ar fi plăcut să fi rătăcit prin câmpii roșii, cu stânjeneii de toate nuanțele
De un cenușiu, ca al porumbelului, era lumea și tot așa și bolta
Pădurile sunt primăvara, o minunată biserică înaltă, de frunze străvezii
Dragă țară! Te văd în strălucirea-ți felurită și scumpă-mi este fiecare vedenie, pe orice cale mă întorc
Icoana pe care stau să o zugrăvesc, este cea mai plăcută
Bătrâne cruci de lemn mărginesc calea
Într-o clipă te-ai făcut frumoasă, o cetate a lacrimilor
Smocuri de liliac îmi făceau semn peste ziduri roase de vreme, mari straturi de stînjenei vineții învoioșau și colțul cel mai umil
Niciun foc nu curăță, ca focul jertfei.
Referințe particulare extrase din volumul:
Regina Maria, Flori de portocal, editor, Mihaela Simina, Libris Editorial, Brașov, 2018, 118 p.
Era un farmec deosebit în camerele bunicii. Miroseau nespus de dulce a flori de portocal, chiar când nu se putea zări în casă nicio astfel de floare.
Cele mai îndurerate bătăi ale inimii, nu pot opri vremea în loc
Fără îndoială, fiecare epocă are gusturile ei
Tinerețea are un nemaipomenit dar de a suferi
Căsătoria nu este o chestiune așa de simplă, cum o prezintă basmele(eu, una, cred în familie)
Cred că toate pe lume au un înțeles
Viața este un imens mozaic, făcut din bucățele mărunte
Nu sunt altceva decât un produs al timpurilor zbuciumate cărora le aparținem
Fiecare om trebuie să-și făurească singur mântuirea
Dragostea nu moare întotdeauna simultan, în ambele inimi
Ne facem singuri propria fericire, acesta este adevărul
Omul nu poate rămâne netulburat nici măcar în rai
Darul de a mă îmbăta în frumusețe, în întreg și în amănunt, m-a însoțit de-a lungul vremii (mi se pare aproape imposibil ca frumusețea să fie separată de farmec).
Chiar de la vârsta cea mai fragedă, unele amănunte ale gătelii, mă atrăgeau (când eram tânără nimic nu îmi venea mai bine decât albul, asortat cu o coroniță de trandafiri roz pe pălărie).
Este mai binecuvântat să dai decât să primești
Nu fiece om e un erou
Câteodată trebuie să-ți ascunzi simțămintele
Pentru mine adevăratul feminism înseamnă o solidaritate perfectă între femei
Lăsați ca gloria femeii să fie aceea de a fi femeie (eu una cred că viața ar fi lipsită de culoare dacă nu ar exista bărbații).
Visul meu, de-a lungul vieții, a fost să am fluturi albaștri vii, zburând prin odaie
Răbdarea a fost adevărata temelie a vieții și izbânzii mele
Mi-a plăcut mult dansul în vremea mea
Cât de minunată e puterea amintirii
Aveam în special mare nevoie de ceai
Flori? Ce ar însemna lumea noastră fără flori? (să cultivăm deci această bucurie în grădină).
Visurile mele se îndreptau spre căsuțe de țară
Crinii fiind dintotdeauna floarea mea favorită, această splendidă abundență, era un soi de revelație specială
Referințe generale:
Nu se cunosc anume istorici și critici literari, (înafară de unii străini și traducători) care să se fi aplecat cu îndemânare asupra textelor literare lăsate posterității de Regina Maria născută cu pana de scris în mână; Cuvintele sunt vocația ei (Virginia Woolf, 1934).
Regina Maria se situează printre marii memorialiști de la noi (alături de Tache Ionescu, I. G. Duca, Nicolae Iorga ș.a).
Poveștile Reginei Maria se înfiripau din plutirea închipuită a imaginației, din ideea de Frumos și plăsmuire (priveliști, simțiri, emoții, tablouri, patimi, bucurii și dureri, filosofii personale, veridice medalioane într-o oratorie perfect meștesugită etc).
Adevărul este izvorul fiecărui cuvânt pe care l-a scris.
Se presupune că, de la debutul(1912), nu ar exista o bibliografie completă.
În cele trei volume numite în conținutul acestui eseu, am descoperit o lume nouă, specifică unei femei-regine, care recompune alte lumi (ca fin observator al măruntului și al detaliului).
Adevărate zestre culturale, cu siguranță, vor servi ca surse de documentare, atât din punct de vedere biografic, istoric dar și spiritual.
Regină, scriitor și artistă, a avut decența de a nu se fi considerat a fi năpădită de titluri (deși era conștientă de talent, ba, se va fi afirmat și în design interior, pasiunile pentru colecții de artă, fotografii, muzică, teatru și film, o vor însoți).
Regina avea un temperament specific sângelui albastru,în volumele lecturate, se poate ușor observa ușurința folosirii stilurilor descriptive, narative, declarstive, confesive, Regina Maria, însă, estima, probabil, premoniție, veșnicia și vremelnicia, ca un testament :
Când veți citi aceste slove, Poporul Meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii Veșnice (de fapt chiar își scrisese testamentul, 1933, cu trei ani înainte de a pleca în eternitate).
Un manuscris al Reginei Maria conține douăzeci și cinci de file de pergament (îmbrăcat în rame de argint aurit), cu o greutate de peste două kg (Muzeul Național Peleș, 1906).
Scriitura Reginei Maria este una strict personală, care aduce a autoportret literar dar se remarcă și stilul de exprimare diaristico-memorialistic, prin care se oferă, ca într-o oglindă, un chip, nu pentru a flata, ci a se argumenta existențial.
Dincolo de toate, Regina a fost om, într-o viață, cu suișuri și coborâșuri, cu virtuți de un calibru orientat către întelepciune și rafinament (împletite între lumini și umbre, slove îndreptate înspre întrebări fără răspuns).
Citatele selectate spre a însoți prezentul eseu, ilustrează ușurința exprimării prin epitete, metafore, personificăre, din perspectiva unui stil expresiv-direct (în care, istoricul politic, nu se regăsește).
A consemnat Florica R. Cândea
membru UZPR Filiala Arad
