Viața-i un „Chaos nesfârșit”
Viața-i un Chaos nesfârșit
Ce bune, rele îți adună
Mă simt tot timpul pedepsit
De ursitoarea mea cea bună…
Privesc spre cerul nesfârșit
Încerc sadulmec vântul, norii
De Chaosul nestăvilit
Ce îmi pătrunde trupul, porii.
Ascult cum sună-n cer urzeala
A celora ce-ți vor a spune
Privesc spre tine prin văpaia
Cuprins de-o mare amărăciune.
De te vei naște a doua oară
Să nu te-n crezi în Zână bună
Ursita-i lungă și amară
Și dorul e doar o minciună.
Drept de-ai vrea să stai în viață
Să fi un Om ca-n vorba firii
Te-or judeca pentru o povață
Pe care ai dat-o Omenirii
De-o să dorești să faci vre-un bine
Ce-i crede că e-n drept să fie
O lume-ntreagă o să te-acuze
Și-o să îți strige blasfemie.
De al neamurilor răutate
O să ajungi să-ți pară bine
Să-i poți privi-n seninătate
Ce vor schimonosi spre tine
Nu-i voie s-ai vre-o bucurie
Vre-o fericire, vre-un surâs
Se v-or uita cu lăcomie
Spre zâmbetul cel ai și-n vis.
Femei schimonosite de placere
Femei trecute, schimonosite de plăcere
Bărbați înalți trecuți cu frac și burtiere
Ascultă cu sfială plăcerea pe tăcute
Sonate și cantate prea-desea auzite
Aplaudă frenetic doar ca să-i vadă lumea
Veniți te miri de unde
Să știe toată sala că mai trăiesc plăcerea
Și ca să-i vadă-n urbe
O tante răsărita mai roșie-n obraji
Școlită în cultură si alte.. de doi paji
Pare născută-n lojă
E plină de sclipici și oja…
E tare-n voce-n bisuri
Si zbiară nencetat
Cred c-a venit cu neamuri
Și-aplaudă apăsat
Vrea lumii si arată
Că e cea mai școlită
Din neamuri, rude, stradă
De toți recunoscută.
Ea nu pricepe-o iotă
De ce pe scenă cântă
Coriștii și o fanfară
E o muzică chiar sfânta
Zâmbește către domnul
Multam că m-ai adus
Ea vrea chiar microfonul
Având ceva de spus
E seara ta femeie
Vrei să ți-o faci în rai
Acum ori niciodată
Pe scena vrei să stai.
Singura ce-o încurcă e-o Miss prezentatoare
Ce vrea a se opune băbuței în picioare
Și-un tânăr Miss ce-i ține la juna prezentată
Sfios trena mai lunga și neimaculată
Femeia nu se lasă, ea vrea aplaudată
C-a făcut atmosferă la loja-nchiriată
Ea, cea mai Dichisită femeie din oras
Și soțu-i din armată, amantul e ostaș
Don general cu seamă, el soața și-o cunoaște
Amantu-i ordonanță, și-l știe de la oaste
Cum sa te-opui femeii în drumu-i către scenă
E seara ei bărbate
Se vrea Ecaterină!
Și muzica-i divină
Solista-i o plăcere
Se aude-o violină
Și-o coardă… ce plăcere
Aplauze și bisuri
Se aud pentru artiști
Se dau cu flori, cadouri
Șii Pupă Pe Coriști
Pe tânăra soprană
Ce-au ascultat în seară
Toți vor și o invită
Vor să le cânte iară
Ostasu, aghiotantul, se-ascund în loja goală
Așteaptă să se-aștearnă iar liniștea în sală
Să se strecoare-n case și să se certe-n șoapte
Duduia nu vrea-n casă ea s-a ascuns în noapte.
