CONCLUZII
Cu flori de gheață mă pictează
O mână parcă nevazută
Și moartea parcă mă curtează,
Balcâză, lălâie, urâtă.
Privesc înainte cu teamă,
În urmă mi-s drumuri în ceață,
Sfârșitu-sa rolul din dramă,
Sfârșitu-sa cheful de viață.
Mi-e dorul ascuns în apusuri
Și rostul în drumuri inchise,
Mă mint mâzgălind niște scrisuri
Pe file de carte…ucise.
“Dar bine-ai venit, amăgire”,
Citez genialul, umilă,
Mi-e sufletul în risipire,
Îmi plâng rușinată de milă.
Mă-ndrept către gări fără trenuri,
Cu șine din timpuri uitate,
Tristețea se poartă in blănuri,
Nimicul…,nimic îmi împarte.
Emma, 11.12.2023
❤️
EFEMER
Azi, mugur crud iar mâine, floare,
Poimâine fruct în pârg puțin
Și, intr-o viață viitoare,
Un strop în cupa cea cu vin.
Azi, nou născut, mâine la școală,
Poimâine, tânăr visător,
Bunic ca mâine, ros de boală,
Cu ochii umezi, temător.
Că totul trece, știm cu toții
Și nu vrem clipa s-o trăim,
Plătim felii de viață, morții,
Sperând nemuritori să fim.
Iubește viața că n-ai alta,
Fă-o frumoasă chiar de nu-i,
Nu lăcrima, nu huli soarta,
Smerit, cere – ndurare Lui!
Azi…, mugur crud iar mâine, floare…
Și-atunci când o să mor puțin,
Te-aștept în viața viitoare
Să bem din cupa cea…cu vin!
DORINȚE
Visez să dorm pe-un pat de fân,
Sub clarul meu de lună,
Sărutul tău pe al meu sân
Să-mi fie doar arvună!
Să beau hulpav stropul de viață
Cu sete, fără teamă,
Așa cum pruncul se răsfață
Cu laptele de mamă!
Mai vreau sărutul tău sfințit
Să-mi curgă lin prin vene
Și te iubescul nemințit
Să-l strâng în mici troiene!
Și aș mai vrea, de s-ar putea,
Să te închid sub gene
Cu ochii minții-n lumea mea
Să-ți scriu pe trup…poeme!
Un ciob din viața ce-a trecut,
Mă zgârie pe piele
Dar nu mai doare, a durut,
Dau credit zilei mele!
Mai vreau să-mi fie drumul lin
Atunci când asfințituri,
Mă vor la un pahar de vin
În liniștea din schituri!
Am lăcrimat destul în gând,
La margine de viață,
Așa că…Doamne, să-mi fii blând,
Răsfață-mă…, răsfață!
Emma, 18.01.2025
