PELERINI PE SFÂNTUL MUNTE AL  ATHONULUI – Aurelia Rînjea

ȘASE BRAZI DIN CARPAȚI

                                         D-lui Vasile Bogdan și prietenilor

Într-o toamnă liturgică

A acestui Mileniu,

Șase Brazi din Carpați,

Șase pelerini carpatini,

Însoțiți din cer de

Sfântul Heruvim Antim,

Au urcat Sfântul Munte

Al Athonului,

Purtând cu ei

Dragostea românilor

Pentru Dumnezeu.

Egeea îi salută!

Elada se bucură!

Temerari înfruntând

Frigul, ploaia și vântul,

Poartă în ei parte din

Inima Muntelui sacru,

Al dacilor.

Un drum inițiatic

Și mărturisitor,

Într-o transfigurare

A stării de A FI.

Energii și entități înalte,

Ale Divinului, ale locurilor,

Le-au croit drum

Spre tainele ce urmau

A fi revelate.

Visul lor căpătă formă

În natura care le vorbește,

În viața ca o chemare

A veșniciei.

Arbori ai credinței,

Cu brațe din ramuri verzi,

Modelați de Lumină

Și timp,

Pășesc prin Epopeea Lumii

Și mărturisesc

Iubirea lor de Dumnezeu.

Simt spiritul Lumii

Imprimat în piatră,

Cum Lumina

Le filtrează sufletul,

Timpul cum curge

Prin ramurile lor, respirând

Fermitatea și înțelepciunea,

Smerenia și generozitatea,

Bunătatea și ascultarea.

Popas de rugăciune,

De reculegere

Și recunoștință.

Totul într-o arhitectură

Sacră și vie,

Pe care o simt lăuntric,

În trunchiurile lor,

Ca o înnoire,

Ca un Poem al vieții,

Ce urcă hotărât

Treptele Umanității:

Naștere, Jertfă, Înviere,

Timp și Veșnicie.

Aici, în Grădina Maicii Sfinte,

Sub Acoperământul Ei,

Unde cu hotărâre și vrednicie

Acced spre Muntele legat de Cer,

Care îi cheamă,

Entități înalte le ridică

Scară la Dumnezeu,

Spre a fi mai aproape de El.

Brazii le salută!

Primesc parte din puritatea

Și Lumina lor,

Daruri pentru suflet și spirit.

Conectați la Iubirea

A toatecreatoare,

Martori ai Rugăciunii curate,

Pădurile adânci, ale Athosului,

Le șoptesc lăuntric

Că „lumea se ține doar prin sfințenie”.

Dumnezeu vorbește inimilor lor

Și-i mângâie ca pe niște

Copii curajoși, care învață trăind.

Acolo, pe Muntele Sfânt,

Au aprins o Candelă vie,

Semn de înfrățire cu Ceahlăul nostru,

Al vibrației unice Întru Adevăr

Și Întru Hristos cel Viu din noi.

Într-o Unitate cu tot ce suntem,

Precum în Cer, așa și pe Pământ.

Cu făcliile lor, aprind

Din nou și din nou, Ceahlăul

Și Bucegii, semn că

Grădina Maicii Domnului

Este și aici și va fi.

Pe cei șase Brazi din Carpați,

Șase bravi Români

Și cu Sfântul Heruvim Antim șapte,

Dumnezeu să-i întărească în virtuți

Și Măicuța Domnului

Să le binecuvânteze viața!

Prof. Aurelia Rînjea

Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

și al World Poets Association, România