DORINȚĂ DE CRĂCIUN – de GABRIELA HALE

 

 

… Se vrea a fi o poveste, dar e o poveste reală, oricare dintre noi a trăit-o sau o va trăi în preajma Crăciunului. Totul e magie, dorinţe împlinite, vise, bucurii, împletite în culorile curcubeului, sau a lunii, sau a zăpezii, sau în luminiţele bradului de sărbători…

A, era să uit! Mă numesc Zăzan, aşa ştiu eu să pronunţ deocamdată, sunt un băiat fericit, am dorinţe multe, multe şi vreau să mi le împlinesc… Se făcea că într-o dimineaţă, m-am trezit mânat de un imbold: să mă întâlnesc cu Moş Crăciun. Aveam vreo trei ani şi jumătate, iar în căpşorul meu totul se împlinea dacă ştia Moş Crăciun. Ca toţi copiii cuminţi, căci aşa ne spun părinţii, educatorii şi bunicii că trebuie să fim, şi eu mă aliniam cu siguranţă cerinţelor lor că doar nu am spart decât trei pahare şi o cană, ah, ba nu, şi încă o minge; mă gândeam că trebuie să îmi doresc neapărat o întâlnire cu Moşul. Aveam atâta încredere că tot ce îmi doresc o să primesc! Doar să îi comunic dorinţele mele! Zis şi făcut. Trebuia să urmăresc o strategie să ies cu părinţii, şi, să pot vorbi când mă întreabă Moşul ce îmi doresc de Crăciun, ghemuit pe genunchii lui obosiţi.

Într-o zi mama îi spune tatălui meu:

– Dragul meu, vreau să ieşim să mai facem cumpărături, mai sunt doar două săptămâni până la Crăciun şi nu vreau să prindem aglomeraţia şi nebunia din magazine!

– Desigur, mergem când doriţi voi! „Oau, gata, astăzi  îl voi întâlni sigur!”

– Ce bine! îi strig mamei cu fericire vădită!

Mama se uită galeş la mine, mă învăluie cu dragostea-i din ochii cei mai frumoşi din lume şi îmi spune:

– Poţi să te îmbraci singur sau te ajut?

– Pot mama, eu sunt mare!

– Ei bravo, atunci aleargă la îmbrăcat! Mama îţi pregăteşte papucii tăi preferaţi!

Aveam emoţii de parcă mergeam la cea mai importantă întâlnire din viaţa mea! Trebuia să arăt bine, să mă simt bine, să nu uit vreo dorinţă, să mă concentrez…

– Mama, sunt gata  îmbrăcat, sunt frumos?! ( „Ce întrebare stupidă, cum să îţi zică mama ta că nu eşti frumos?!”)

– Oooo, puiul meu drag, eşti cel mai frumos din lume!!! ( „Eu oricum ştiam răspunsul!”) Şi ai fost atât de harnic! Te-ai îmbrăcat rapid! ( „Of, am interes mare, dar cum să îi spun mamei?” )

Am uitat să vă spun că, de fapt, am cei mai minunaţi părinţi din lume. Sunt totul pentru mine: prietenii mei, tovarăşii mei de joacă, partenerii mei în micile afaceri pe care le administrez cu banii „câştigaţi” de mine de la colinde, de la bunici, de la neamurile care mă pupă apăsat şi zgomotos de câte ori mă văd. Dar să nu credeţi că nu am şi prieteni! Am desigur, o mulţime! Eu sunt prietenul lor tot timpul, ei sunt ai mei doar când au nevoie de mine! Dar… asta e viaţa!!! E greu când eşti mai mic, uneori, dar mama spune de multe ori că e greu şi când eşti mare, tot uneori. Eu o cred şi încerc să o ajut să îi fie mai uşor, cu o vorbă bună, cu o îmbrăţişare, cu o glumiţă de a mea! Ea râde mereu, îi plac poantele mele, îi plac bancurile mele, îi place cum fac sunetele acelea în care imit aspiratorul, şi râde, şi eu râd de bucuria ei, şi mai fac din nou ca aspiratorul… Ne este bine… Ne respectăm, ne înţelegem şi ne iubim. Tata, exemplul meu de forţă, de putere, de sportiv, de neînfricat! Cred că o iubeşte mult pe mama, se vede! De mine nu mai zic! Sunt preferatul lui! Mă învață doar lucruri bune, mergem cu bicicletele, jucăm fotbal, mă ajută la jocurile mele, mă răsfață cu povești, cu alte povești, căci mama mea îmi spune doar povestea ”Cei trei purceluși”, ne distrăm copios… Deci, zis și făcut, cuminte copilul, de nota 10, mă pregătesc de plecarea înspre dialogul meu cu Moș Crăciun…

Mă simt puțin în neregulă, e prima dată când nu le spun părinților ce îmi doresc, le ascund aceasta pentru că vreau să-i spun doar lui Moș Crăciun. Așa simt acum, deși nu e confortabilă starea asta! Când le spuneam alor mei era mult mai ușor și mai bine, dar, o să trec și peste asta! Iată, apare mama cu părul ei roșcat în vânt, machiată frumos, cu buzele rujate cu roșul ei preferat care o face o femeie puternică, plină de bună dispoziție, umplând aerul cu parfumul ei preferat! E frumoasă, mă mândresc cu ea! Ei, dar și ce tată am! Frumos, deștept, bine îmbrăcat, manierat, aaaaaah, poate o să fiu și eu ca el când cresc mare! E semeț, e parfumat perfect pentru un om puternic lângă care mama și cu mine ne simțim în siguranță. Ne bucurăm mult unii de alții, râdem, ne îmbrățișăm necontenit, ne  facem viața minunată atât cât depinde de noi.

Doamne, suntem plini de voioșie, dar… am emoții. E prima oară când mă ascund de ei. Mama mă simte parcă:

– Dragul meu, ce se întâmplă, parcă ești puțin trist!

– O, nu mami, nu am nimic, sunt atent la scări, să nu cad!

– Bine, dar atâta atenție când tu coborai scările în fugă e ceva neobișnuit, dar mă rog, poate că ai mai crescut…

– Da mami, sunt mareeeee și atent! (”Doar trebuie să mă întâlnesc cu Moș Crăciun!”)

– Bine puiul mamii, să mergem!

La brațul tatii, mama arăta ca o artistă, pășea ca modelele pe podium, cu o eleganță demnă de invidiat și o siguranță de sine greu de descris. Este o femeie puternică! O respect și o admir, îmi dă putere și mă face să înțeleg multe lucruri. Tata, e prietenul meu, e simpatic, pus mereu pe șotii, mă înveselește și mă face să mă simt important, bărbat și mă face puternic. Dar… eu trebuie să vorbesc azi doar cu Moș Crăciun! Și o voi face cu siguranță!

Ne pregătim de plecare, urcăm în mașină, tata conduce prudent, e foarte atent, doar are cele mai dragi persoane lângă el, nu? Prindem semafoarele toate cu culoarea verde, buuun, nu durează mult și o să am norocul să-l întâlnesc cât de curând pe Moșul! Mergem la cel mai mare magazin, Mall-ul din orașul nostru! E frumos acolo, sunt mulți copii, ne distrăm, mergem cu mașinuțe frumos colorate, ne întâlnim cu prieteni, ne jucăm, râdem și ne lansăm pe toboganul colorat pentru a ajunge într-o zgomotoasă baie de mingi de toate culorile!!! Doamne, e o nebunie! Tânjim fiecare copil după aceste clipe de bucurie maximă pe care ni le oferă părinții noștri! Ce bine că îi avem! Este dureros pentru copiii care nu au părinți sau bunici care să se ocupe de ei, să le împărtășească dragostea și experiența lor! Mi-aș dori ca toți copiii din lume să fie fericiți! Să aibă părinți așa cum am eu! Și bunici! Și ei mă ocrotesc, mă iubesc și îmi oferă momente frumoase! Și eu îi iubesc mult, mă mai supăr când îmi cer să mănânc tot, dar îmi trece!

Dar, m-am cam abătut de la subiect, așa sunt eu, gândesc multe lucruri deodată, vreau tot timpul să fac ceva nou, să mă joc, să cânt, să dansez, să fac de toate! Mi se pare că toată lumea e a mea alături de cei dragi! Deodată, tata ne anunță:

– Am ajuns, poftiți la cumpărături și la distracție!

– Uraaaaa, strig eu plin de bucuria nemărginită care mă însoțea! Ne distrăm și mami, așa-i că ne întâlnim cu Moș Crăciun?

– Desigur puiul meu drag, ne întâlnim să îi spui ce îți dorești să îți aducă!

– Ce bineeeee! Abia aștept!

Așa cum v-am spus, aveam planuri mari! Și secrete de data asta! Îmi doream altceva; să văd dacă moșul chiar mă ascultă și îmi împlinește dorințele chiar dacă părinții mei nu știau ce îmi doresc! Dar oare de ce eram așa de curios? Îmi lipsea ceva? Nu! Mă simțeam mai interesant? Nu știu! Ce mi-a venit oare să nu le spun părinților ci doar lui Moș Crăciun? Ei, o să vedem până la urmă ce iese!

Am alergat către toboganul de unde se auzeau doar glasuri de copii fericiți, zglobii, care abia își dădeau rând la distracție. Descălțarea și sus! Nu am mai stat pe gânduri deloc! Ne distram copios! Și mi-am dat drumul chiuind de bucurie, strigând ”pârtieeee” ca la săniuș. Era o atmosferă de basm, totul colorat, vesel, luminat de beculețe multicolore care se aprindeau și se stingeau pe acordurile colindelor cântate de copiii din Mall. Era ca un vis frumos!!! Nu puteai să nu te bucuri, să nu râzi, să nu te arunci în voia sorții și a toboganului magic!

La un moment dat, când să mă pregătesc să cobor a nu știu câta oară, un băiețel, cam tot de anii mei,  plângea lângă mine! Era atât de frumos, cu părul buclat, blond, cu niște ochi albaștri ca florile de nu-mă-uita!

– De ce plângi? Unde e mama ta? Îl întreb eu preocupat cu adevărat de supărarea lui.

– Nu am mamă, nici tată! îmi răspunde calm, împăcat parcă cu soarta lui.

– Dar nu mai plânge, te rog, hai dă-mi mâna, hai să fim prieteni și, dacă vrei, hai să ne dăm împreună pe tobogan.

– Vreau, îmi răspunse timid. Băiatul acela cu pantaloni negri m-a tras de păr, mi-a spus că sunt ca o fetiță și să plec de aici că nu îi place de mine! Să plec acasă la mama și la tata!

– Nu fii supărat, o să vorbesc cu mama și cu tatăl meu și te luăm la noi, vrei? Să stai cu noi un timp să te simți bine!

– Nu știu dacă pot. Eu stau la Casa de copii, nu cred că mă lasă să vin la tine!

– Stai liniștit, mami și tati o să vorbească acolo cu cine trebuie și vedem, bine?

– Bine, îmi spuse cu fața luminată de bucurie noul meu prieten, apoi râzând din tot sufletul îmi întinse mâna bărbătește și îmi spuse: Radu!

– Da, ah scuze, eu sunt Răzvan, l-am zis pe ”R” accentuat, cât am putut de bine, nu îmi iese tot timpul, mai zic și Zăzan, dar acum nu!

– Mă bucur că ne-am cunoscut, sunt fericit că ești prietenul meu!

– Mulțumesc, și eu sunt încântat și abia aștept să te prezint și părinților mei!

Așa petrecurăm vreo oră, ne-am găsit preocupări comune, am uitat chiar și de secretul meu cu Moș Crăciun! Parcă eram în altă lume, cea a inocenței, a sincerității, mi se luase acel greu de pe suflet de a nu le spune părinților mei adevărul, ceea ce îmi doream de Crăciun, am uitat de toate! Doar sunt copil și trebuie să mă joc, nu?

– Radu, uite, mami și tati ne așteaptă! Vii cu mine să te prezint?

– Da, dar trebuie să-i spun doamnei de la Casa de copii.

– Bine, te aștept aici.

Mă uitam puțin trist cum pleacă noul meu prieten și am avut o strângere de inimă! Dacă acea doamnă nu îl va lăsa, dacă nu o să îl mai întâlnesc niciodată? Am hotărât brusc să le spun părinților mei repede, să nu pierd timp și să vedem cum putem proceda! Părinții mei impresionați de gestul meu și de atitudinea mea față de Radu, m-au luat de mânuțe și ne-am îndreptat către doamna care speram să îi dea aprobarea de a veni la noi!

– Bună ziua, au salutat ai mei joviali! Noi suntem părinții lui Răzvan, am dori să vorbim puțin cu dumneavoastră, dacă se poate!

-Desigur, poftiți, cu ce vă pot fii de folos?

-Băiatul nostru ar dori să îl invite pe Radu la noi, și noi desigur, dar nu știm cum putem proceda ca să poată veni câteva zile? Este posibil?

– Desigur, există câțiva pași de urmat, dar noi încurajăm asemenea acțiuni și vă vom ajuta cu plăcere!

-Deci stabilim împreună și lăsăm copiii să se mai joace, e bine așa?

-Bineînțeles, văd că deja s-au și împrietenit, mă bucur mult să-l văd pe Radu zâmbind din nou! Chiar râde! De mult nu a mai fost așa fericit! Vă mulțumesc pentru aceste momente minunate!

-Cu mare drag! Și noi ne bucurăm când vedem copii fericiți! Radu este frumos, cu chip de înger și cu suflet nobil! Se simte de cum îl privești! Nu poți să nu îl îndrăgești! Îți aduce o stare de bine!

-Da, trebuie să recunosc că toată lumea îl place! Este plin de glume, plin de viață doar că trebuie să se simtă în largul lui, să îi placă lumea din jur, altfel nu își deschide sufletul și nu prea comunică! Acum este foarte fericit!

-Vrem să îl invităm la noi, ce ziceți sâmbăta viitoare se poate!

-Trebuie să faceți o solicitare scrisă, avem nevoie de datele dumneavoastră, iar apoi o să susțin cererea și o să primiți răspuns.

-Da, o putem scrie chiar acum!

-Să treceți vă rog și numărul de telefon pentru a vă putea contacta sau adresa de e-mail. Peste două-trei zile veți primi date referitoare la cererea dumneavoastră!

-Mulțumim mult pentru ajutor, sper să fie o veste bună! Tare ne-am bucura! E nevoie de bucurii și de zâmbete în viața tuturor!

– Mă bucur că ne-am cunoscut și că Radu este atât de fericit alături de Răzvan! Se potrivesc bine și văd că se joacă atât de frumos! Parcă se cunosc de-o viață!

-Da! Este minunat să îi privești! Te umpli de energie pozitivă! Abia aștept să vină la noi acasă să se distreze împreună! Poate îl lăsați și la împodobitul bradului! Avem deja trei îngerași, astăzi o să îi cumpărăm și lui Radu unul și o să-i așezăm în brad împreună! Îngerașii ne aduc atâta liniște în suflet!

-Vă ajutăm cu tot ce putem pentru a reuși, împreună, să îi vedem fericiți cât mai mult timp pe copii!

-Mulțumim! La revedere și așteptăm vești bune cât mai curând posibil!

-La revedere, cu siguranță le veți primi!

-Radu, haide că e târziu! Ia-ți la revedere de la Răzvan, te rog.

-Pa Răzvan, sper să ne revedem, mă bucur că ești prietenul meu!

-La revedere Radu! Abia aștept să ne mai întâlnim! Îmi place mult să mă joc cu tine!

-La revedere Radu, au spus și părinții mei încântați de noul meu prieten!

Dar să nu uit! Trebuie să vorbesc cu Moș Crăciun! Ce pot să-i mai cer acum că dorința mea de a avea un prieten bun s-a împlinit? Oare mi-a citit gândurile vreun îngeraș? Acel îngeraș bun pe care mami mi l-a luat cadou pentru a mă păzi de rele și pe care îl așez cu mare grijă în bradul de crăciun?

Cred că da! Acesta e răspunsul corect! De unde să fi aflat Moș Crăciun că eu îmi doream un prieten bun? O să îi mulțumesc cu siguranță pentru că acel ceva pe care îl aveam în sufletul meu de copil și pe care nu l-am împărtășit nici părinților mei, s-a împlinit! Mă apăsa un pic, sau poate un pic mai mult, faptul că era primul lucru pe care l-am ascuns părinților mei! Îngerașule îți mulțumesc! M-ai liniștit acum! Nu mai simt acea apăsare nebună care mă neliniștea!

Am mers mândru pe lângă părinții mei gândindu-mă că trec câteva zile și o să mă joc din nou cu Radu! Abia așteptam! Ne-am continuat cumpărăturile! Iată că apare și colțul dedicat dorințelor! Nimeni altul decât Moș Crăciun ne întâmpină pe un divan roșu din lemn masiv auriu, îmbrăcat cu catifea roșie moale și fină, în jur reni, spiriduși, personaje din desene animate! Eram ca într-un basm!

– Haide flăcăule, vino la Moșul să văd ce îți dorești să primești?

– Eu?! Mă uit în jur buimăcit.

– Da, tu,  Nu mai este alt băiat la rând acum!

– Mulțumesc Moș Crăciun, m-am auzit spunând deși eram atât de încântat de ce am văzut încât mi se părea că nu mai pot vorbi! Îmi tremura vocea și mă uitam după părinții mei! Ei mă încurajau din priviri simțind că m-am cam pierdut de emoții!

-Hai să auzim! Care este dorința ta, ce cadou vrei de Crăciun?

-Păi, eu am cunoscut astăzi un băiat, îl cheamă Radu și locuiește la un centru pentru copiii fără părinți, și, ăăăă, oare se poate Moș Crăciun, să vină la noi, să stea mai mult timp? Eu am multe jucării, mai am un pat, am haine multe și vreau să îi dau și lui Radu! Vreau să fie prietenul meu cel mai bun sau fratele meu! Crezi că cer prea mult Moș Crăciun?

-O ho, ho, nu este prea mult! Numele tău este?

-Rrrăzvan! Mi-a ieșit R-ul!

-Da! Este un nume puternic! Așa ca tine! Om mic cu suflet mare! Ești foarte bun la suflet, iar Moșul o să îți aducă ceea ce îți dorești! Bravo ție, e bine să ajuți și alți copii să fie fericiți!

-Mulțumesc Moș Crăciun! Crăciun fericit!!!!

Zburdam de bucurie! Am reușit! Chiar dacă am avut alte dorințe, de când l-am întâlnit pe Radu mi le-am schimbat! Mai important este să primești un suflet frumos și bun decât să primești numai jucării și dulciuri! Cu un prieten sau cu un frate poți să vorbești, poți să te joci, poți să înveți unul de la celălalt, poți cânta, poți dansa, poți juca fotbal, poți picta, poți face o mulțime de lucruri frumoase pentru părinți, pentru bunici, dar cel mai înălțător este să știi că ai salvat un copil și i-ai redat zâmbetul! Este ca și cum ai găsi cel mai mare diamant din lume! Inestimabil dar atât de nobil!

După două zile de la prima mea întâlnire cu Radu, surpriză!!!!! Mergem, împreună cu părinții mei, să depunem actele necesare pentru a putea Radu să vină la noi și pentru a-mi întâlni prietenul! Este cald, dar un miros nu tocmai plăcut, neaerisit; copiii sunt drăguți, plini de dragostea pe care nu au cui să o dea! Mama le împarte bomboane și ciocolățele! Sunt 16 copii și adolescenți! Ne împrietenim repede! Ei abundă de cuvinte, vorbesc toți odată! Abia ne-am înțeles de veselia izbucnită de venirea noastră, dar era atât de plăcut…

Părinții mei s-au dus să obțină aprobarea necesară pentru Radu pentru a petrece cu noi câteva zile! Știu că mamei  i s-a umplut inima de fericire pentru că a putut aduce un crâmpei de dragoste și de bucurie în aceste suflete nevinovate! Tat, zâmbește mulțumit la brațul mamei! Eeeei! E semn clar! Au obținut mult dorita aprobare!

-Răzvan, vino puțin, te rog!

– Da, mama!

– Este bine! Suntem extrem de fericiți! Radu are voie astăzi patru ore să vină la noi!

– Bravooooo! Sunteți minunați! Știam eu!

– Mulțumesc, se auzi glasul prietenului meu. Îi venea și să râdă și să plângă de fericire!

– Nu ai pentru ce, bucuria ta este și bucuria noastră, i-a răspuns mama învăluindu-ne cu dragostea ei necondiționată!

– La revedere prieteni dragi, m-am auzit spunând!

– La revedere și mulțumim pentru dulciuri, s-au auzit glasurile bucuroase în urma noastră!

Am ieșit plini de încredere în părinții mei și plin de fericire că putem petrece, ca doi frați, clipe minunate împreună cu Radu. Am ajuns acasă, ne-am distrat! Am făcut baie cu spumă, cu jucăriile pentru apă, cu ochelari de scafandru, am râs așa cum demult nu mi s-a mai întâmplat cu alți copii! Radu era plin de entuziasm, se vedea că se simte extraordinar! Parcă ne cunoșteam de o viață! I-am arătat toate jucăriile, l-am rugat să își aleagă o mașinuță, o minge sau ce dorește de acolo. Mi-a mulțumit mult râzând din tot sufletul! Nu cred că am să uit vreodată acele clipe! Era ceva uluitor! Unic! Împreună am pregătit cina, am mâncat, ne-am ospătat din mâncărurile pe care mama și tata cu atâta dragoste și veselie le-au pregătit pentru noi! Chiar și noi am ajutat cu ce am putut! Am aranjat și masa! Suntem mândri de tot ce am făcut!

A venit ora la care Radu trebuia să se întoarcă la centru. Ne-am urcat în mașină și am plecat. Nu eram nefericiți pentru că știam că e doar începutul unei vieți împreună! Dorința mea comunicată lui Moș Crăciun prindea contur! Au trecut repede zilele și nopțile, ne-am mai întâlnit de două ori, cu Radu prietenul meu, dar tot îmi era dor de el, tare, tare de tot! Abia așteptam să vină din nou!

Și… iată că mâine este Crăciunul cel Sfânt! Cu siguranță o să fim din nou toți patru la masă!

Am început să ornăm bradul, este cea mai mare plăcere și cea mai mare bucurie a mamei! Noi o ajutăm discret, ea râde, cântă, colindă, dansează, neobosită ne îmbracă din priviri cu dragostea cea mai sfântă: dragostea de mamă! Mama nu zbiară, nu este nervoasă, nu este nerăbdătoare! Cred că este super-mamă! Alți copii îmi mai spun că mama lor nu este ca a mea! Eu am noroc! Tata, la fel! Este plin de liniște, de fericire, de o stare continuă de bine! Este cel mai frumos și bun tătic din lume! Se îmbracă frumos și miroase tot timpul a parfum de om puternic! Sunt minunați!

Pentru că Radu nu poate veni decât peste vreo două ore, i-am propus mamei să nu mai ornăm bradul până când vine și el. Mama s-a bucurat foarte tare:

-Acesta este copilul meu! Bravo Răzvan! Ești extraordinar! Tot timpul am spus că și părinții au de învățat de la copii! Asta este o lecție foarte bună! E frumos că vrei să îl implici și pe Radu la împodobitul bradului! Așa o să se simtă și mai apropiat de noi, de casa aceasta și de Crăciunul pe care îl va petrece cu noi! Bradul va fi și al lui, o părticică din sufletul nostru se va regăsi în globurile, în ornamentele și în beteala de pe brad!

-Da, mami, așa m-am gândit și eu! Îi dăm și îngerașul lui să îl așeze unde dorește pe brad!

-Desigur, mama! O să fim sigur fericiți cu toții în jurul acestei opere de artă: bradul familiei!

Iată că Radu intră pe ușă însoțit de tata!

-Bine ai venit, Radule!

-Bine v-am găsit! Sărut mâna, servus Răzvan!

-Bună seara Radu! Vreau să te rog mie să îmi spui pe nume, Gabi sau Gabriela și soțul meu este Doru. Cum îți place ție!

-Dar nu știu dacă pot! Nu prea sunt învățat să mă adresez așa!

   –    Te rog încearcă! Nu este greu și este atât de plăcut să renunțăm la ”dumneavoastră”, Este o formulă care te îndepărtează!

–    Bine, Gabriela, Doru…

–   Mulțumesc, Radu! Prieteni? I-a întins mama mâna…

–  Prieteni, a zis Radu fericit răspunzându-i mamei printr-o strângere de mână!

E frumos așa! Prieteni cu toții! Nu contează diferența între generații, nu se simte! Părinții mei doresc ca totul să fie normal, să fie lumea fericită, să fim curați și buni, să ne ajutăm unii pe alții și să ne respectăm prin sfaturi și dragoste…

-Radu, te-am așteptat să împodobim bradul împreună! Vrei?

-Da! E prima dată în viața mea când împodobesc un brad! Eu știu cum, dar, nu m-a lăsat nimeni!

-Haide! Începem?

-Daaaaa, abia aștept să îl pregătim!

-Acolo ai un îngeraș, e al tău. Toți avem și fiecare își alege un loc al său unde să îl atârne și de unde sigur îl veghează. Este atât de liniștitor…

-Da, mulțumesc din suflet! Îngerașul este atât de frumos, îmi aduce bucurie și liniște…

-Acum terminăm bradul, repede, noi suntem harnici!

-Radu, Răzvan nu vă este foame?

-Nuuuu, până terminăm treaba, am răspuns deodată râzând fericiți!

-Bine dragii mei, când doriți îmi spuneți, da?

-Da, desigur, noi suntem mari și cerem de mâncare!

Eram doar doi ”pici” dar atât ne era de bine! Alergam să agățăm globurile frumoase și sclipitoare, să așezăm beteala aurie, să facem cel mai frumos brad din lume, asortat, garnisit cu de toate să se bucure Moș Crăciun când o să îl vadă! Când a intrat tata în sufragerie a rămas fără cuvinte! Era uluit de atâta frumusețe și eleganță! Într-adevăr era cel mai frumos brad! Se putea vedea pe chipul lui că e mai mult decât și-a putut imagina!

-Bravo, dragii mei copii frumoși, deștepți și artiști! Nu cred că altcineva în lumea aceasta mai putea face ceea ce ați făcut voi! Nota 10 cu felicitări!

-Mulțumim, dar avem o rugăminte! Ne poți ajuta să așezăm vârful?

Era un vis devenit realitate! Începutul unei povești fără de sfârșit! Am mâncat în familie așa cum se cuvenea. Noi, eu și Radu, parcă înghițeam mâncarea ca doi lupi. Mama se uita cu satisfacție cum goleam totul din farfurie! Oare se poate uita așa ceva vreodată? Nu cred! Totul, dar totul în jurul nostru, era de vis! Mai așteptam doar personajul fără de care nu este Crăciun: pe Moș Crăciun! Mai era puțin și venea…Ne uitam la casa care arăta minunat, la masa care era plină de culoare, la lumânările aprinse de toate culorile, la părinții care râdeau în hohote la câte o glumă spusă de noi, și ne întrebam, câtă lume este fericită așa cum eram noi?

Era idealul deși, se spune că idealul nu există, eu cred că l-am întâlnit de nenumărate ori! Sunt norocos, cu siguranță! Sunt încurajat și sprijinit în tot ceea ce fac! Nu sunt bruscat, nu sunt certat! E mare lucru! Am încredere în mine tot datorită părinților și bunicilor mei! Tot timpul mi-au spus că eu pot să fac tot ceea ce îmi doresc! Și chiar fac! Tot ce fac vine din suflet, nu costă nimic dar, aduce atâta satisfacție! Satisfacția unei vieți trăite cu împliniri, cu dăruire, cu respect, dar mai ales în dragoste și pace! Ah, era să uit! Desigur, înnobilată de o mare cunună de adevăr! Fără adevăr pierzi totul în viață! Nu există o cale mai bună de a reuși în tot ceea ce îți propui decât să porți un talisman numit ADEVĂR pe un lanț numit RESPECT, iar pietrele care strălucesc să fie DREPTATE, ÎNCREDERE, ONOARE, DRAGOSTE, CINSTE, FRANCHEȚE, FAMILIE, CORECTITUDINE, CURAJ și, de ce nu, OSPITALITATE!

Tot ce dăruiești primești! Eu am dăruit dragoste și am primit dragoste însutit, înmiit! Am cea mai frumoasă familie! Acesta este un dar neprețuit! Așa ceva nu se poate cumpăra cu bani și nici nu se poate reproduce! Este UNICAT!

Iată! Se aud clopoței! Sigur vine Moș Crăciun!

– Mama, tata, Radu, ascultați! Se aud clopoței!

   – Vine Moș Crăciun!!!! Urlam de bucurie nestingheriți!!!

-Daaaaa, haideți să-i deschidem ușa!

-O, ho, ho… Dragii moșului… Ce brad minunat! Cine l-a împodobit?

-Noi, Moș Crăciun! Radu și Răzvan! Tati ne-a ajutat doar să punem vârful…

-Bravooooo, ho, ho, ho! Nu am mai văzut ceva atât de magic!

-E o minune! Așa au spus și mama și tata!

-Daaaa, este nemaipomenit! Ia să vedem, voi știți o colindă?

-Desigur, și începem noi Moș Crăciun cu plete dalbe…. A sosit de prin nămeți…

Când am ajuns la versul ”Și aduce daruri multe, la fetițe și băieți”, îl vedem pe musafirul nostru mult așteptat că își deschide sacul și ne înmânează cadouri multe, multe… Parcă era un sac fără fund… La un moment dat, mie Răzvan, îmi întinde un plic! Offf, am emoții! Ce o fi acolo?

-Mama, te rog mă ajuți să deschid plicul?

Radu ce zici? Sunt frumoase cadourile, îți plac?

-Desigur, e cel mai frumos Crăciun din viața mea! Atâta lumină, atâta dragoste, atâta veselie, atâta culoare, așa o familie frumoasă și Moș Crăciun, atât de darnic! Este un vis împlinit! De când îmi doream să ajung și eu într-o casă atât de primitoare și atât de veselă! Așa sunt și eu! Plin de veselie, plin de dragoste dar mai ales încântat de tot ceea ce viața mi-a dăruit de când v-am cunoscut! Mulțumesc tuturor, dar mai ales lui Moș Crăciun! Aceasta a fost ”Dorința mea de Crăciun!” de acum spun la toată lumea că există magia Crăciunului și să creadă în ea! Cu gânduri și dorințe bune poți schimba UNIVERSUL, iar UIVERSUL te poate schimba în bine pe tine!  Trebuie doar să ai încredere că vei reuși tot ceea ce îți propui, și îți vei împlini toate visele!

-Cu mare drag, Ho, ho, ho voinicilor!

-Haide mami, să vedem ce este în plic?!

-Să vă citesc: Este aprobarea de a sta Radu la noi pentru o perioadă de 1 an, de probă, cu posibilitatea înfierii după acest an! La următorul Crăciun vom fi o familie mai frumoasă și mai mare! Mulțumim Moș Crăciun, a strigat mama plină de bucurie, mulțumim Crăciunului pentru magia făcută!

-Mama, asta a fost DORINȚA MEA DE CRĂCIUN! E adevărat! Moș Crăciun există și împlinește dorințele tuturor! Să credeți în el că nu vă dezamăgește! O să am un frate! Pe prietenul meu bun Radu! Iuhuuuuuu!!!!!

-Haideți, să încheiem minunata poveste, aici în fața lui Moș Crăciun cu minunata colindă ”NOAPTE DE VIS”… Doi, trei și…..

”Noapte de vis,

Timp preasfânt

Toate dorm

Pe pământ,

Doar două inimi veghează

Pruncul dulce visează,

Într-un leagăn de cânt,

Într-un leagăn de cânt….”

Am încheiat fericiți și împliniți ”DORINȚĂ DE CRĂCIUN”… care va deveni o poveste adevărată de suflet, trăită de fiecare dintre noi… Acum, o surpriză: mama mea a scris un fel de urare, așa cum numai ea știe… Urare de Crăciun… inspirată de magia care ne-a copleșit odată cu venirea Moșului …

 …CRĂCIUN FERICIT CU GÂND ÎMPLINIT,

Gândul să vă fie plin de bucurie,

Ghetele curate, serile-alinate

De sfinte colinde, și bune merinde,

Cu haine frumoase, țesute în case

Cu dragoste pură și sărut pe gură,

Cu colaci vârtoși, cu copii voioși,

Cu masa curată și îmbelșugată,

Cu mere și nuci, cu vâsc și cu rugi

Către cerul Sfânt care pe pământ

A trimis Crăciunul, prin Isus Preabunul

Să ne –arate cale, cale de-nchinare

Către tot ce-i bun, liniște și  spun:

”CRĂCIUN FERICIT” Sfinte Preamărit!

Ce-nflorești o floare cu-a ta sărutare,

Ce împarți iubire, pace, fericire

Peste lumea toată! Mama Preacurată

Te-a adus la noi să scapi de nevoi

Pe cel care n-are, să îi dai crezare

Să aduni copiii, și în legea firii

Să îi dai iubirii, mugurii-împlinirii

Să simtă iubirea, chiar și nemurirea

Să-nvețe că-n lume, totul e pe bune,

Dragoste să dai, și primești din Rai

Împlinirea mare, dragostea din zare,

Și sărutul sfânt, cel de pe pământ

Care te tot poartă, către altă soartă

Să fii fericit, și mult preaiubit

De semenii toți, să ai mulți nepoți

Și în veselie, să-mi arăți tu mie

Că ai dăruit și ai și primit *Tot ce ți-ai dorit!*

CRĂCIUN FERICIT!…