De ce scriu femeile… De rerum natura. Ioan Alexandru Ardelean- Cartea mea este jungla mea. Fabule

Cartea mea este jungla mea. Fabule, Editura Ștef, Iași.

Context :

Este bine de știut faptul, că limbajul accesibil (diferit de cel inclusiv), alegoric, din perspectiva genului epic, are un impact deosebit asupra unui spațiu ales de comunicare.

În perspectiva exprimării alese, de un anume scriitor, limbajul ales, fie vorbit, fie rostit, contribuie la modelarea unor stereotipii, capabile să ordoneze comportamente, atitudini (atât la nivel i stituțional, cât și individual, explicită fiind decantarea moralizatoare).

Desigur, modurile alese ale unui limbaj, pot să difere, însă nu pot oferi ghiduri, dar pot dobândi efecte.

În literaturile din toată lumea, se cunoaște o varietate de tertipuri și moduri neconvenționale, cu scopul bine definit, acela de a stârni hilaritate și de a obține, (după demersul moralizator) un rezultat, care să aducă schimbări la vedere.

Astfel, literatura oferă satira ori fabula, arta oferă caricatura, muzica oferă cânticelul satiric, filmul oferă pînze sarcastice ș.a.m.d.

Conținuturi:

Noua carte semnată de scriitorul plurivalent, Ioan Alexandru Ardelean, are un titlu incitant și un subtitlu.

Ambele converg înspre o singură temă: satirizarea.

Placheta întâmpină cititorul cu… o … Prefață semnată de Esop de la Macea, întors pentru scurt timp din drumul său, cu un zâmbet amar, o sprânceană ridicată și un carnețel plin de observații noi și cu un limbaj de oraș (…) Io-s om cu mulți ani în spate(…)

Cartea asta Cartea mea este o junglă, nu-i numai o colecție de rime cu animale (…)

Autorul nu s-a pitit după metafore. Nu.

A stat cu ochii în lume și a scris ce-a văzut: lene, fudulie, prostie cu pretenții, curaj de carton și morale de gumă (…).

Esop de Macea?!!! Hmmmm, bătu-tu-m-o!!! Ar zice orice om întâlnit în cale la Macea!

Chiar și ghiapta de părădaică cu verme (că doar cartea, am găsit-o în lada cu roșii, căpătată de la festivalul lor al părădaicilor, că doară și ele îs neamuri, nu au glas dar au ceas!

Se coc odată cu cireșele, joacă în satira Gurii Satului, se fierb în căldare, după ce or prins loze pe răzoare, dar când tac, tac, când nu, nu!

Or fi ele roșii devenite Zamă de paradaică, dar gustul-glas, le este ca la necuvântătoare, le stă în gât, când în sat, nu-i a bună. Imateriale, dar de Patrimoniu, au o sărbătoare a lor de 15 ani, vârsta fecioarelor despletite, au trecere și dau rol truditorilor care le cultivă.

Dar, altădată, despre rolul tomatei ori de pătlăgică, la Macea).

Revenind la Esop de Macea: se pare că infuzează anii lui Baci Ghiuri Hămfău, un cognomen deja, stând la Domeniul Ardelenilor cu pășus, și amândoi croiesc beteala biciulitului.

Se bistătesc cât se bistătesc, apoi o dau pe Fabulă (unde, vituperarea joacă rol iscoditor și cheamă: roata, ai mei!).

Desigur, la Macea domnii știu ce e acest semantic nume, dar și niște țărani-domni, cu ișcoală ar înțelege: că prea s-a umplut jungla din curtea ta…(…)

Deschide cartea și vezi:jungla e mai aproape decât crezi (…).

Așadar am ales să mergem pe această cale de carte, propusă de Esop de Macea.

Deschid cartea, cartea geme.

Închid cartea, cartea geme.

Un număr de unsprezece fabule compun sumarul noului volum.

Facem precizarea, că Ioan Alexandru Ardelean, are un alt volum editat

Scenete vesele si nu numai (2023) dar aici titlurile zdrobesc imaginația: Orlando, Boul, Vaca, Dulăul, Cățaua, Cocoșul, Găina, Porcul, Vertebrata, Viermele, Măgarul.

Și ce să vezi?!

La urmă apare Baci Ghiuri cu La drum (aiesta nu-i tăt, ar zice Miculae a lu’ Piscălău!!!)

Deci: voi părăsi jungla din curtea mea și voi pleca în lumea largă, să văd ce fel de păsări, insecte, sau animale, voi întâlni în drumurile mele.

Noua carte are parte!

De tot ce trebuie să conțină un subiect gândit de autor: o parte narativă și o morală (patrusprezece, cincisprezece, șaisprezece stihuri etc. și un catren, compun textura descriptivului narativ).

Ca un mijloc valoros de educație morală, fabula este ca un vehicul, un mijloc călător (cocia ori hinteul domnului Esop de Macea!).

Desigur, din vocea marhălor de volum, autorul a despicat unele trăsături umane, puse în botul acestora.

Animalele devin nu numai personaje, ci metafore ale tipologiilor omenești (cu virtuți, dileme, conflicte).

Aduse la zi, ele reinterpretează defecte umane, dar ascunse în fel de fel de chipuri de orătănii.

Scriitura din noua carte, este una accesibilă și de un pronunțat caracter satirizator.

Se cuvine menționat stilul autorului, care lasă loc interpretărilor, prin scoaterea în relief, a injusteții, și oferă un mod de îndreptare a stilurilor de conviețuire.

Se desprinde un discernământ etic și astfel, cartea oferă un instrument plin de conotații.

Și, cum o fabulă nu se povestește, ci se citește și se trăiește, vă propunem, înspre lectură, totalul creațiilor, cu tot(dis)confortul dar, e de bine!

Concluzii:

Am gândit mult, până să facem o anume pledoarie de lectură, până la o viitoare distribuire (prezentare) a plachetei .

Trebuie să luăm aminte: Ioan Alexandru Ardelean nu se ascunde sub cognomen, nu aspiră la oficii ci are dar de har, pentru a spune ce și cum, se petrece în lume, cu rele ori bune!

Veridicul și autenticul îi sunt scut, de strajă la ogor, cu umor !

Măcean !

La reușita noii apariții editoriale, a contribuit și Bogdan Florian Ardelean (realizarea celor două coperte, Coperta I simbolizând un cetățean (chiară im pare că-l cunosc, din fechie…) care ascunde sub clop, bâtă și mustață, un anume zâmbet, și chiar îl am în memorie… iar Coperta IV, oferă note despre preocupările autorului).

Caricaturi: G.P.T; Tehnoredactare: Ioan Alexandru Ardelean.

Cartea este o bijuterie cantabilă și în condiții grafice deosebite, incită, nu la ură în bătătură, ci la lectură.

Și, cu permisivitate, cordial- colocvial, amicală ,îl chem pe autor, prin catren, la …viață:

Baci Ghiuri baci Ghiuri /haida dè din vîrvu’șurii/Că te -așteaptă Dom’Esop/tropa- tropa și hop- hop ca în De rerum natura deoarece un  Motto sintetizator , divide înțelesuri:

În fabule dobitocul grăiește/iar omul e cel ce se oglindește.

Suntem pe deplin convinși, că autorului nu i-a fost chiar greu să comită aceste fabule, deoarece, cunoscând foarte bine (unele) tipologii umane de la sat, nu a trebuit decât să le dea o tușă de fabulă!

Glosar, de cuvânt, ca bagaj local: a biciuli-a observa; a bistăt’i-a tăgădi; bâtă-baston; ch’iară-chiar; cocie-căruță; clop-pălărie; fech’ie-tinerețe; gh’iapta-săraca, hint’eu-altfel de căruță; ișcoală-școală; loză-vrej; marhe-animale!; pășus-pașaport; roata-în jur; zamă de părădaică-bulion de roșii

A consemnat Florica R.Cândea membru UZPR Filiala Arad