Robert Landmann – omul din umbră care a ținut aprinsă lumina Radio ProDiaspora

Există oameni care își doresc să fie în lumina reflectoarelor și există oameni care aleg să rămână în umbră, convinși că adevărata valoare nu are nevoie de aplauze. Robert Landmann a făcut parte din cea de-a doua categorie. Pentru ascultătorii Radio ProDiaspora era aproape un nume necunoscut. Pentru noi, cei care am construit acest radio, era însă omul fără de care povestea noastră nu ar fi existat.
L-am cunoscut pe Robert în anul 2006. Era Director Tehnic la un alt post de radio online din Germania. Eram două caractere complet diferite. Eu, mai răbdătoare, mai dispusă să caut mereu împăcarea. El, direct, categoric, fără ocolișuri. Ne uneau însă două mari pasiuni: muzica și radioul.

În 2009, împreună cu Bogdan Essig din Anglia, am luat hotărârea de a pune bazele unui nou proiect. Nu aveam investiții spectaculoase, nu aveam sponsori și nici garanția că vom reuși. Aveam doar credința că putem construi un radio dedicat românilor de pretutindeni, promovării culturii și tradițiilor românești.
Au urmat luni de muncă titanică. Au fost nopți nedormite, nervi, contradicții, certuri și sute de ore petrecute în fața calculatoarelor. Nimic nu venea ușor. Dar pe 1 Mai 2009, Radio ProDiaspora a emis pentru prima dată. Era începutul unei povești care avea să dureze mai bine de șaptesprezece ani.
La scurt timp, Bogdan s-a retras din proiect. Am rămas eu și Robert. Atunci am înțeles că adevărata provocare abia începea.
Trebuia să găsim oameni care să creadă în același ideal. Oameni care să ofere din timpul lor fără să primească vreun câștig financiar. Oameni care să promoveze România prin cultură, tradiții și respect pentru valorile autentice.
Nu a fost deloc ușor.
De-a lungul anilor, peste o sută de redactori și colaboratori au realizat emisiuni la Radio ProDiaspora. Unii au rămas alături de noi până astăzi. Alții au plecat, fiecare din motivele sale. Au existat nemulțumiri, conflicte, scandaluri și chiar încercări de a dezbina echipa sau de a opri funcționarea radioului.
În toate aceste momente, Robert avea o filozofie simplă.
La el nu exista gri. Exista doar alb sau negru.
„Rămâi în echipă sau pleci.”
Fără explicații inutile. Fără negocieri interminabile.
Eu încercam întotdeauna să împac oamenii, să-i conving să mai acorde o șansă proiectului. Robert închidea rapid discuțiile și mergea mai departe. De multe ori ne contraziceam. Astăzi îmi dau seama că tocmai diferențele dintre noi au făcut ca Radio ProDiaspora să reziste.
Robert era omul din umbră.
Nu realiza emisiuni și nu căuta recunoaștere publică. El făcea ceva mult mai important: ținea în viață mecanismul acestui radio.
La orice oră din zi sau din noapte, dacă apărea o problemă tehnică, telefonul suna. Știam că îl deranjez.
Știam că primele minute vor fi însoțite de câteva replici acide, spuse pe tonul lui inconfundabil. Îl lăsam să-și verse nemulțumirea, apoi îi explicam problema.
Și, ca de fiecare dată, o rezolva. Era felul lui de a spune că îi pasă.
De multe ori a vrut să renunțe. Obosise. Simțea povara anilor și a responsabilităților. Îl convingeam să mai rămână. Alteori eram eu cea care voia să lase totul în urmă. Atunci rolurile se schimbau, iar Robert era cel care mă convingea să nu abandonez.