O CALE SPRE LUMINĂ ȘI SPRE ADEVĂR – Aurelia Rînjea

MINUNI PRIN MAICA DOMNULUI LA… LETCA-NOUĂ, ANTOANETA RĂDOI – de la Vrancea, Ed. Armonii Culturale, 2016

Încă o dată se verifică faptul că Darurile de la Dumnezeu vin și prin Oameni. Am primit prin poștă o carte de excepție, scrisă de distinsa ANTOANETA RĂDOI – de la Vrancea, intitulată MINUNI PRIN MAICA DOMNULUI LA… LETCA-NOUĂ, Ed. Armonii Culturale, 2016, chiar pe 25 august 2025, când am mers la Mânăstirea Ghighiu (Prahova) pentru a mă închina la icoana Măicuței Domnului, în același moment când Ea, la Medjugorge, transmitea un mesaj către credincioși, semnificativ și pentru mine.

             O carte dedicată de autoare Părintelui Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sf. Calinic de la Cernica, părinților dumneaei: „Dobrița (Domnica) și Gheorghe Spulber, care au crescut-o în frica și iubirea de Dumnezeu-Hristos, și lui Erm” (unul din personajele cărții, care face parte din viața autoarei)!

            Suntem întâmpinați de Cuvântul autoarei, pas cu pas și ajutați să înțelegem Lucrarea Domnului, care avea să învie viața într-o biserică aproape goală, unde din ochii Măicuței Domnului, din icoană, au început să curgă lacrimi, fapt ce a generat Minunea: „începutul recreștinării celor din zonă și chiar și a altora”. Și de atunci, Măicuța Domnului face minuni la Letca-Nouă și pretutindeni.

            Am mai aflat prin intermediul cărții că autoarea pictează… fapt ce m-a făcut să mă gândesc și să privesc cu atenție o icoană pe care am pictat-o și eu, cu ani în urmă, reprezentând pe Fecioara cu Pruncul…. și una a Alexiei, nepoțica mea… care o reprezintă tot pe Sfânta Fecioară.

            Așa cum frumos și corect spune autoarea, prin icoană, „aducem cinstire prototipului reprezentat în imagine”, fie în biserică sau în casele noastre, ca și când, Însuși Prototipul ne locuiește în casele noastre și în noi: Iisus, și Măicuța Domnului, în cazul de față.

            Urmează prefața cărții, realizată de dl. GHEORGHE A. SROIA, Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, intitulată: „Icoane făcătoare de minuni – picurii de mir ai binecuvântării lui Dumnezeu”.

            Pătrundem pios în lectura cărții, după o frumoasă rugăciune, pe care o rostesc și eu odată cu autoarea…

            Frumos și adevărat: „Dumnezeu ne vorbește sau ni se arată și de multe ori, vorbim cu El prin icoană… și Icoana lucrează… și lucrarea se poate vedea de cei care nu sunt orbi”.

            Letca-Nouă e situată în județul Giurgiu, la 60 de Km de București. Călătorim alături de autoare, în aprilie 2004, către acea bisericuță, ascunsă în întuneric, călăuziți de razele lunii și sub farurile mașinii, pentru a participa la Acatistul Maicii Domnului, care începea la ora 24, vineri. Clipe pline de emoție și trăiri.

            Revine apoi în acest loc binecuvântat de Dumnezeu, în 2006. Atunci a văzut mâna lui Dumnezeu întinsă peste Letca-Nouă, prin Icoană: s-au botezat copii, biserica refăcută, Așezământul social, Grădina Maicii Domnului, ridicat chiar în curtea bisericii, satul care s-a ridicat prin Lucrarea Domnului, ajungând un „colț de rai”.

            Ne prezintă și povestea unor familii cu mulți copii, care nu-și pot schimba soarta, empatizând cu ei și rugându-se pentru ei. Cunoaștem și pe femeia pe care autoarea a încercat să o convingă să meargă la biserică să se roage, că Domnul o va ajuta, dar și lucrarea tainică asupra lui Erm.

            Învățături fundamentale: „să ținem minte doar PORUNCA IUBIRII, lăsată TESTAMENT de Însuși Mântuitorul nostru Hristos!… Să nu uităm că în oricare din semenii noștri sălășluiește Hristos!”

            În mănăstiri și schituri găsim „oaza de liniște necesară revigorării noastre”, dar Dumnezeu nu ni se arată fizic, Personal, dar se arată  în lucrurile Sale: în icoană, chiar și printr-o simplă icoană din hârtie pe care fiecare o poate avea acasă. Domnul Hristos a spus: „Și când stați să vă rugați, să credeți că ați și primit ceea ce cereți prin rugăciune și aceea fi-va vouă! (Marcu 11-24) Că de veți avea credință cât un bob de  mei și veți zice muntelui aceluia mută-te în mare… aceea se va face”.

            După ce a pictat multe icoane cu Maica Domnului, autoarea ne mărturisește: „Am simțit iubirea aceea negrăită a Maicii Domnului care se revarsă cu prisosință, asupra celor care o cheamă în rugăciunile lor! Negrăit, dar grăitor pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit”.

            Ne face un frumos îndemn și o urare: „să aveți încredere în Icoană și să aveți parte de binecuvântate Bucurii!” Să avem încredere în Icoană sfințită de preot sau nu, pentru că nu preotul sfințește icoana, el spune o rugăciune, ci „Icoana este sfințită prin ea însăși” (deci și icoana pictată de mine).

            E bine s-o ducem spre binecuvântare în biserică, dar pentru cine nu are posibilitatea, căci „de ea și de noi depinde cinstea cuvenită Prototipului reprezentat de icoană. Pictorul redă un Chip, după un Prototip, dar Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este cel care face lucrarea și minunea se întâmplă și pentru cinstirea pe care noi credincioșii o dăm Icoanei”. Dumnezeu, prin pogorârea Sfântului Duh, a făcut și face „să rodească arta pictorilor, inspirația poeților, gândirea savanților, a înțelepților”. Căci Dumnezeu ne luminează mintea, arătându-ne Adâncul Înțelepciunii Sale de Ziditor, așa după cum crede El de cuviință și după nivelul de înțelegere al fiecăruia dintre noi.Deci să ne bucurăm de darurile primite și să le înmulțim!

            „Și dacă găsiți vreo iconiță pe jos, s-o luați de acolo, s-o strângeți la piept, chiar dacă mulți au călcat-o în picioare, s-o sărutați cu credincioșenie și s-o puneți la loc de cinste în casa voastră. Pentru că ea reprezintă pe cineva, reprezintă un Prototip al cuiva care este în ceruri”.

            Face trimiteri și la cartea „Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic-ajutătorul”, scrisă tot de dumneaei: „noi avem prieteni în cer!” și neîndeamnă: „Să ne străduim să rămânem treji!”

            Sfaturi duhovnicești care ne pătrund: iertarea, milostenia, rugăciunea, respectarea poruncilor divine. Sau îndemnul Părintelui Policarp de la mănăstirea Radu-vodă: „Să vorbim cu icoanele!… (cu cine reprezintă ea, cu Sfântul sau Maica Domnului) în Cămăruța casei noastre!”

            Autoarea încheie cartea cu o frumoasă binecuvântare: „Fie ca Bunul Dumnezeu să vă umple sufletele de Credință și de Bucurie Sfântă, făcând din inimile voastre o  Icoană a Sa, iar Maica Domnului să vă fie icoană veșnic vie, întru Iisus Hristos, Domnul nostru”.

            Se pare și ne-am convins că așa este, Dumnezeu a binecuvântat-o pe autoare și cu Harul scrisului frumos, o scriere cuprinzătoare și edificatoare în ceea ce dorește să transmită. Trece ușor dintr-un registru în altul, redă frumusețea lingvistică a poporului nostru, selectează aspecte relevante pe care să ni le prezintă uneori chiar cu umor, dar cu impact rapid și care ajung acolo unde trebuie, în inima cititorului.

            O carte plină de învățăminte, cu argumente autentice, care apropie pe cititor de Entitățile divine, facilitând comunicarea lăuntrică cu acestea, prin intermediul icoanei.

            Cartea aceasta este o lecție de viață, de înălțare spre cer, pe trepte de Lumina… Lumina pe care dumneaei o percepe tainic și cu care lucrează prin culoare, Lumina care ne conduce lăuntric… Prin carte, facem pași în comunicarea cu Măicuța Domnului, cu Dumnezeu, pentru că starea de comunicare este premergătoare comuniunii cu Măicuța Domului, cu Tatăl Ceresc sau cu Mântuitorul nostru, comuniune spre care aspirăm.

            O carte plină de învățătură și sfaturi duhovnicești, care invită cititorul să-și  deschidă sufletul, cu Iubire față Dumnezeu și față de semeni.    

            O carte din care aflăm Lucrarea tainică a Entității divine, respectiv a Măicuței Domnului, prin această fereastră vie, icoana, prin care metamorfozează ființa umană, conducând-o spre Binele ei cel mai înalt posibil, funcție de Liberul arbitru al fiecăruia, care ne este respectat. E șansa noastră pe drumul veșniciei, este ajutor divin, este atracția pe care o simți de când ești copil, care apoi se transformă în convingeri și credință.

            Și nu întâmplător în icoană este Măicuța Domnului, cea mai puternică mijlocitoare către Fiul, cu tărie harică, ocrotitoarea noastră, model de frumusețe hristică, de virtuți, de ființare, care ne trimite mesajele ei de binecuvântare, de ajutor, de încurajare și călăuzire, spre a fi  buni și iubitori, de a învăța Lecția Iubirii, pe care Hristos a adus-o în lume.

            Prin superba prezentare a Minunii săvârșite de Măicuța Domnului prin intermediul icoanei, autoarea ne aduce mai aproape de Adevăr, ne face subtil mai înțelegători, ne îndeamnă să fim și semănători și pământ bun și semințe ale Cuvântului Mântuitorului nostru. Un îndemn pentru comunicarea hristică, la îndemâna oricui, pentru desăvârșirea noastră ca ființe umane purtătoare de  scânteie divină, într-o deschidere spre Adevăr, spre aflarea sensului vieții și înțelegerea lui.

            Mulțumim autoarei, care ne-a cucerit și de astă dată prin Cuvântul bine ales, liturgic, scris cu inima, într-o confesiune de sine, profundă, prin care ne îmbrățișează cu lumina sufletului său, cu smerenie, cu modestie și iubire hristică.

            Autoarea dovedește a fi un fin observator al ființei umane, al vieții sociale, pe care iată, le redă nu numai prin culoare, acea taină fascinantă a Luminii, ci și prin Cuvânt.

            O felicităm, pe distinsa scriitoare ANTOANETA RĂDOI, îi mulțumim pentru superbul dar de suflet și o îndemnăm să continue acest demers al Iubirii de Cuvânt.

            Prin această carte, ca și prin celelalte, cât și prin tot ceea ce face, se dăruiește pe sine, într-o Liturghie a vieții, cu demnitatea și modestia pe care a moștenit-o și pe care le transmite mai departe, pictând, scriind, trăind, dăruind și iubind!

Cu prețuire, prof. AURELIA RÎNJEA

Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

și al World Poets Association, România