ține-mă de mână… iubite…
Din cartea OUT/IN înafara mea și IN/OUT cu mine, editura Gutenberg Univers, Arad, 2022
1950 – S-a născut la Macea (județul Arad), Florica Ranta-Cândea, cercetător etnograf, publicist, profesor cu o lectură întinsă și bogăție spirituală, care mereu înnoită a devenit spornică. Încercările sale în varii domenii culturale au izbutit în cărți, reportaje, știri, prezențe televizate și multe altele. Odraslă de țăran luminat, Florica Ranta-Cândea nu râvnește la demnități academice și venituri pe măsură, ci caută să aibă o viață culturală perpetuă. Răscolește prin palierele uitate ale culturii locale (măcene), generând entuziasm molipsitor înnobilat cu epitete, pe care ni le dezvăluie ca pe un mister. Florica Ranta-Cândea știe că o întâmplare culturală se petrece o singură dată și pe urmă, acestora trebuie să le urmeze altele. Și acestea cu siguranță, vor veni. Îi urăm succes.
Horia Truţă, despre Florica R. Cândea, în Aradul, din 4 mai 2015
ține-mă de mână… iubite…
(I)
iubite…
haide, fii stăpânul meu
de o noapte
să-mi clocotesc
ora poveștilor
pe un violon
și apa de trandafir
în potir
iubite…
astă noapte
am așteptat să fiu vândută
somnului tău
dar numai o parte
cealaltă
o voi toca mâinilor tale
să mă poți îmbrățișa molcom
iar ochii de gheață
care nu știu carte
să-mi închidă gura ta
(III)
-ce frumos
se ning anii
iubite
peste vălul amintirilor
-ce frumos se petrec
mâinile
peste gâtul tău
amirosind
a tămâie să-mi rămâie peste ani
gura ta …
-câţi ani au
inelele noastre?
spulberată fie clipa !
-iată fructe, nu le deşira
-iată vise, nu le descifra
lasă-mi uşa deschisă
să mă dau cu rolele
săruturilor
împrumutate pe roşcate tâmple
betege
de furtuni
năvalnice
de la genunchii tăi
în jos
atunci nu mai e
acum
fie dulci
fie amare
rod din pojar de ani e unul
refrene de pian chitarat nu mă bântuie
rodul meu discret din incertitudini
e culoarea
şi muzica unui clavecin cu nume de copil
care are câteva adrese
pe portativ
-muzica din culori
”Un amestec profund, dantelat cu platonicul univers feminin, al Doamnei Floare Ranta Cândea. În cuibul imaginaţiei iubirea se simte la ea acasă, neobosita-i pană aleargă spornică pe albul imaculat al paginilor… Retrăind şi picurând zilnic din bogăţia vibraţiilor sentimentale, împletite cu metafore, epitete, alegorii, personificări, poeta noastră cucereşte cu entuziasm cititorii şi auditorii. ”
Sava Sifora, în Stindard (Arad), mai 2016, an IV, nr. 7
(II)
ține-mă de mână… iubite
în nori
sărutul tău are gust de moloz rămas pe
glezna ta
în feciorie….
ah…
el molozul
spală nepudori de nori…
știi…
ceața, se ascunde pe o pleoapă închisă de atâta splendoare
știi…
am desfăcut acul de la cravată
să nu doară legământul
de boare
al eternului val
de culoare printre noi…
tine-mă de mână
iubite
cocor în zbor
de pere coapte
în jad de cuptor
marinata noastră colivie
e vie
precum o tinerețe glazurată cu săruturi
în maci de caramel roșii…
ține-mă de mână….
ochii…
vorbesc de noi…
desprinși de retina împreunărilor
pitulite în mătase…
soarele se zboară… a câta oară?!
în asfințit
risipit de stele căzătoare iar tu…
rămâi somnul meu nesomn…
(IV)
tot mă gândesc
să îmi fac
o altă
lume măcar
acum
-crede-mă!
sculptată în apus
-cât va fi de subţire puntea
funia?
-o, o, nuu
nu mă tem
doar că pe spinarea mea vor ţopăi
lacrimile ploii
ca o femeie
-ţine-mă de mână
tu
femeia mea cea dintâi
măcar acum
crede-mă
-ştii,
doare tare neatinsul trup melancolic
arde sub un clopot de ritmuri în
dimineţi albe de pudoare
-ştii
mâinile tale
şi ele dor
în nopţi întunecate de atingeri şi se sting încet
încet sub o boare a
nemărginirii peste îngerii împăcărilor
cu mine
cu noi
cu tine
cei dintâi
Distribuie articolul: