de Anișoara Laura Mustețiu.
Povești care înalță: Speranță, dezvoltare personală și bucuria lecturii. Cărți noi de citit inspiraționale și de succes. Pagini de inspirație.
Când timpul devine cea mai frumoasă culoare, / printre trăiri strivite-n vreme pe Câmpii Elizee, pe pânza ștearsă vise prăfuite, dulci și călătoare, / strălucesc în mii de culori pe o Cale Lactee.
Pășind pe un drum înmiresmat cu seninătate, am zărit viața scuturându-și petalele enigmatice pe nisipul așternut sub bolta celestă a cerului. În strălucirea zilei, am început să cuget, ademenită de gânduri despre trăiri umane numite speranțe. ”Ce este speranța?” m-am întrebat îngândurată, însetată de elixirul adevărului și de dorința să o întâlnesc. Am așteptat câteva clipe, apoi am zărit-o chiar în fața privirii mele. Sfioasă. Divină. Fermecătoare. Înfășurată în mătăsuri fine, zămislite dintr-o materie semeață și vivifiantă. E aici, întotdeauna e aici, pe cărarea privirii. Îmi luminează drumul.
Pășesc prin lumina caldă și simt energia binefăcătoare ce-mi împrospătează corpul, gândurile, spiritul. Emoțiile îmi saltă cu ardoare, se amestecă printre gânduri. Speranțele le însuflețește, le umple cu un elixir propriu, aparte. Umbrele dispar, se topesc… și totul rămâne pur, fremătător, fascinant. Mă scufund în lanuri de speranțe, în căutări de proaspete idealuri, și îmi potolesc setea de splendoare cu nectar și arome de iasomie. O boare de agheasmă îmi înmiresmează picioarele preumblate în lumea largă, efemeră. Mi le împrospătează cu o nouă energie.
Mă simt ușoară și mai puțin singură, atunci când speranțele îmi ridică, tandru, trupul lovit de deziluzii și uneori căzut pe pământ. Mă dezbrac de întrebările, răspunsurile și de tristețile ce-mi strâng corpul, le las să se evapore în țărâna rece și moale. Gânduri limpezi, despovărate de neliniști, îmi ies în întâmpinare. Mă las dusă mai departe de lumina blândă a speranței. În strălucirea ei, îmi zăresc visele cățărându-se rebele pe glezne de orizont neprihănit, și idealurile fremătând nerăbdătoare, așteptându-mi pașii pe creștete sălbatice de munți.
Îmi zăresc aspirațiile surâzând din scântei nocturne de stele. Destinul mi-e contopit și el în farmecul speranțelor… și simt cât de mult trăiesc prin ele… și cât de mult ele trăiesc prin mine. Cu un suflet înaripat, mă-nchin în fața creației, imaginației. Le urmez, cu puritatea inimii, cu tălpile gândurilor, și cu priviri îmbălsămate în curiozitate. Le urmez fascinată, oriunde m-ar duce fascinantele lor cărări…
Fragment din cartea CRÂMPEIE DIN VIAȚA UNEI FEMEI, o carte pentru un concediu de vis.
Fiecare carte este unică prin povestea pe care o spune, personajele implicate, stilul de scriere și multe alte aspecte, și cititul poate fi o experiență personală și profundă, care ne poate schimba viața, și ne poate aduce noi idei și perspective. Cărțile au o mare importanță pentru cititori, fiind o sursă de cunoaștere și dezvoltare personală. Din fericire, ele oferă o evadare din mediul cotidian și reprezintă o modalitate excelentă de a ne relaxa, și de a ne îmbogăți din punct de vedere cultural. De asemenea, o carte bună este o resursă valoroasă, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi noi lumi, noi perspective, iar lectura ne ajută să ne dezvoltăm creativitatea și gândirea critică. Ca urmare, este important să încurajăm cititul și să îi ajutăm pe cei din jurul nostru să descopere bucuria lecturii și beneficiile pe care aceasta le aduce. – Anișoara Laura Mustețiu, Revista Emoții și Lumină.
Distribuie mai departe