Poezii de suflet
Tu iei un cuvânt
Nu oricare
Împletești în juru-i frunze de căpșun
Cu migală și ardoare
Apoi îl legi cu grijă de un alt cuvânt
Învelit și el blând în verde și în
Raze de soare…
Și pui între ele o boabă sau două
De coacăze mici și roșii
Simtiri-cand-rimate-cand-ba
Prinse într-o picătură de rouă
Și așa la un semn majestic de regină
Când șirul de mărgele e gata
Fiecare boabă începe
Să salte ușor în ritmul
De melodie divină…
Șirurile de mărgele
Le legi cu fiori
Spațiile le umpli cu petale de flori
Și lași să-ți inunde urechile
Sunetele surde a mii de viori…
Când ai terminat
De fapt natural ai creat
Ochii limpezi ca apa de fântână
Ochi ce lăcrimează cu mult înainte
De văd un copil, sau o bătrână…
Ori văd câmpul de floarea soarelui
Cu durerea care ți-o dă
Urechea ce-i lipsește mai marelui…
Ori da, vântul
Ce alene șuieră printre
Frunze și leagănă florile,
Ori de simfonia neterminată,
Care, e râsul copilului
Care, răspunde râsului tău
Agățat de maică-sa-n metrou
E acel zid de energie
Simtiri-cand-rimate-cand-ba
Creat de privirea mamei ce prinde
Privirea copilului
Simt da,
Cum fără voia mea
Ceva mă ridică în sus
Mă face să fiu mai bun
Mai valoros
Mai tare
Mai frumos.