MODA ESTE UN ORGANISM VIU… Se transformă permanent, dar… câteodată revine în forță la normalitate. Cine stabilește normalul? Clasica estetică. Cine a investit-o, care este criteriul de referință? Artiștii care au un echilibru al formelor și al culorilor.
Întreg Universul se menține datorită echilibrului.
Și în domeniul vestimentației, când s-a ajuns la apogeul frumosului, creatorii umblă după găselnițe. Ca să nu repete ce deja s-a mai spus, se apelează la jocuri de idei, forme și culori pentru a construi un tipar original. Remodelează aceleași materiale obținând un rezultat nou. Numai că finalitatea, obligatoriu, trebuie să se raporteze la un canon al esteticului pentru a nu face rabat de la armonie, de la echilibru.
Când totul este lipsit de un sens estetic, se relevă lipsa de talent, de cultură sau numai dorința de a epata, de a ieși în evidență cu orice chip.
Frumosul simplității este renegat.
Îmi aduc aminte că în trecut, când eram tânăr, ascultam „Europa Liberă”. Într-o zi o doamnă sfătuia femeile, cu venituri familiale restrânse, să apeleze la sacoul soțului, sacou ce nu mai era purtat, și să-l transforme în ceva original pentru dumnealor. Să îndoaie mânecile spre exterior. Dacă se vede căptușeala hainei, este ceva interesant, se poate purta ca pe ceva fabricat expres pentru maniera aceasta. După un oarecare timp, au apărut sacouri „la modă” cu mânecile suflecate… Sărăcia se transformase în lux!
Accidentul cântărețului ce a intrat pe scenă cu pantalonii rupți, a transformat un ghinion în ceva „nice”, sau mai bine să zic „cool”? Când eram copii jucam: „Rece sau fierbinte” Când nu eram aproape de locul unde era ascuns obiectul ce trebuia găsit, ziceam toți în cor: rece, rece. Cool însemnând rece, deci…
Se pot aduna merele cu perele? Se pare că da. Blue-jeans (pe vremuri, pantaloni erau purtați de cawboy) asortat cu un sacou elegant, bleumarin. Cu o cămașă înflorată și o cravată dungată… Termenul de „blue-jeans” vine din sintagma franceză „Bleu de Genes” (albastru de Genova) – În daneză se numesc: „cowboybukser”, adică pantaloni de cowboy.
Pantaloni pentru cowboy asortați cu sacoul clasic. Casual plus elegant sunt ca Riga Crypto si Lapona Enigel. Mai curând casual plus cardigan, fac parte din același regn.
Comerțul nu trebuie să ne influențeze. Noi să fim cei care trebuie să-l determine!
La noi a început să prindă moda „Hipster”
Tendința de modă a nonconformiștilor, a tinerilor cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, proveniți din mediul urban al clasei de mijloc, obraznici și sfidători ai moralei, (un fel de „Dada” în modă) a apărut pentru prima dată în anii 1990 și a devenit deosebit de populară la sfârșitul anilor 2000 și începutul anului 2010. In 2009 un articol în revista „Popmatters”, Rob Horning a afirmat că hipster ar putea fi „întruchiparea postmodernismului”
Moda masculină s-a aliniat trendului „mankle”. Un termen compus din substantivele „man” și „ankle” și care a căpătat în 2016 pe câți fanatici, pe tot atâția hateri.
Din 2016 bărbații și-au scos gleznele la vedere. Pantalonii strâmți, scurți și eventul sub talie.
Prin 2011, cineva s-a gândit că arată cool blugii îndoiți în partea de jos, unde se află tivul. Americanii îi zic „cuff”. Marile companii producătoare nu țin cont de măsurătorile antropometrice din punct de vedere al lungimii. Pe vremuri erau, la aceiași măsură, trei talii, pentru scunzi, medii și înalți.
Pe vremuri, existau niște coordonate clasice ce impuneau frumosul. Îmbrăcămintea bărbătească, ținând cont de regulile clasice, conferea eleganță și demnitate. Pantalonii bărbătești aveau lejeritate pe șolduri, să nu le scoată în evidență formele. Distanța dintre partea superioară a beteliei și punctul de intersecție dintre picioare era atât cât este dimensiunea dintre talie și punctul de intersecție a membrelor inferioare. Nu mai mare, nu mai mică. În așa fel încât pantalonii să fie ținuți pe talie, nu pe coapse.
Circumferința corectă a taliei pantalonilor bărbătești conferea lejeritate în a te așeza, nu trebuia să fie fixă, ci cu 2 cm mai largă. Lățimea de jos a pantalonului trebuia să fie cât jumătate din măsura pantofului. Pantalonul era puțin mai lung. Tivul pantalonului, în spate, se așeza pe tocul pantofului și în față, cracul pantalonului, pe pantof, făcea un fald.
Cu timpul, marile companii au făcut o aceiași lungime, suficient de mare să-l satisfacă și pe cel înalt dar și pe cel scund. I-a lăsat pe domni să se descurce, iar ei au găsit o soluție practică.
De la îndoitul pantalonilor la tăiatul lor a mai lipsit un pas, pe care în 2015 tot mai mulți bărbați l-au făcut cu îndrăzneală. Casele de modă au preluat foarte repede acest trend prin colecțiile Dolce&Gabbana și Bottega Veneta pentru primăvară-vară, unde pantalonii aminteau de stilul școlăresc: „trei sferturi”.
Prin anul 2016, moda „mankle” s-a extins și la românii hipsteri.
Dar… păzea… normalul revine și devine o modă!
Normalul mai este definit de echilibrul celor trei daruri ale Creatorului: Rațiune, Voință și Sentiment.
Moda este trecătoare dar și repetitivă.
Acum, se pare că toată moda hipsterilor a devenit mainstream. Vine în forță „Normcore”, trendul de fashion unisex. O intenție anti fashion, un stil care nu dorește să iasă în evidență, nu agreează detaliile pretențioase și opulente. Aproape tot ce este confortabil, simplu, fără tot felul de brizbrizuri și mai ales, monocromatic, definește stilul „normcore”.
Totuși, normcore-ul va deveni într-o zi o nouă hipstereală… nu este destul de catchy pentru nonconformiști, ar trebui să fie puțin mai extravagant ca să fie adoptat de hipsteri.
Normcore înseamnă să te integrezi în peisaj! Hipsterii consideră că ești cool dacă nu te uniformizezi, deși… stilul lor, pentru unii tineri, a devenit o uniformă!
