“Învingătorii nu renunţă, iar cei care renunţă nu ajung învingători.” Aristotel
Uneori simțim că ne pierdem vitalitatea și pasiunea noastră, care odinioară ne alimenta energia, pare să ne fi lăsat fără resurse. Este adevărat că, în cazul meu, munca de la radio ProDiaspora a devenit o provocare constantă. După 15 ani de voluntariat dedicat, există momente în care simt că am nevoie de o mică pauză, de o respirație adâncă pentru a recupera și pentru a-mi regăsi elanul. Însă, chiar și în acele momente de oboseală, încerc să-mi amintesc că această activitate este un vis pe care l-am hrănit și l-am văzut crescând de-a lungul timpului. Este ca și cum aș fi fost părintele unui copil, iar acest copil, cu fiecare emisiune și fiecare moment dedicat acestui vis, a devenit o parte inestimabilă din viața mea.
Există momente în care simt că energia mea este epuizată, iar provocările muncii la radio își spun cuvântul. Cu toate acestea, chiar și în cele mai dificile clipe, amintirea tuturor momentelor frumoase și a impactului pozitiv pe care l-am avut asupra ascultătorilor mă motivează să continui. Fiecare efort depus în acești ani a contribuit la construirea acestui proiect care mi-a adus satisfacție și m-a îmbogățit spiritual.
Munca cu oameni, cu personalități diferite, nu este niciodată simplă. Fiecare zi aduce cu ea provocări și interacțiuni unice, iar uneori, efortul de a găsi un echilibru poate fi copleșitor. Cu toate acesta cred că, tocmai această diversitate și complexitate, face experiența radio ProDiaspora atât de valoroasă.
Sunt conștientă că uneori trebuie să-mi acord o mică pauză, să-mi ascult propriile nevoi și să-mi hrănesc energia. Dar mereu îmi repet că mai pot puțin, că există încă multe de realizat și că munca mea are un scop nobil. Așa că, în ciuda oboselii, continui să trag de mine, să mă împing dincolo de limitele aparente.
Renunțarea la visele noastre în momentele dificile poate părea tentantă, dar am învățat că acestea sunt etape normale în călătoria către realizarea lor. Uneori, e important să recunoaștem că suntem obosiți și să ne acordăm timpul necesar pentru a ne regăsi echilibrul. Totuși, este crucial să nu renunțăm complet la acele vise care ne definesc și ne dau un scop în viață. Chiar dacă uneori pare că nu mai avem energie sau că drumul către visul nostru este prea încărcat, trebuie să ne amintim că fiecare pas pe care-l facem ne apropie de împlinirea acelui vis. Așadar, încurajez pe toți cei care se simt obosiți să continue să-și urmeze pasiunile, să-și îngrijească visele cu aceeași grijă cu care ar îngriji un copil prețios. Chiar și în momentele dificile, amintiți-vă că fiecare efort depus aduce cu el o învățare și o creștere personală care, în cele din urmă, vor fi recompensate.
Articol din revista PROLITERA.
