”VOLUM DE POEZII DEDICAT FIULUI MEU IOAN – MIHAI”
POEZIA DEDICATĂ CELOR PLECAȚI DE-ACASA
„Sunt multe posibilități de a deveni sensibil, dar poezia ocupă printre primele acel loc… ”
(Melania Rusu Caragioiu, scriitoare)
O nouă carte de poezie cucerește inimile cititorilor. Titlul acesteia este simbolic: „EXIȘTI !”, având-o ca autoare pe Mihaela Ștefan Gâdiuță, din Sinaia.
Născută pe 1 decembrie 1962, în Galați, leagănul copilăriei, adolescenței și tinereții sale fiind, de fapt, Comuna Văcăreni, Județul Tulcea, locul unde a început să scrie încă din copilărie, sub atenta îndrumare a doamnei Niculiță Maria Rodica (actualmente Nisipeanu), profesoara sa de Limba și Literatura Română. În anul 2017 publică și lansează Volumul de versuri „DINCOLO DE VISURI”, la Editura Anamarol, din București, volum dedicat tatălui său, având două lansări, ambele în același an, 2017. Prima lansare a volumului a avut loc pe 09 septembrie 2017, în Comuna Văcăreni, Județul Tulcea, fiind și prima lansare a unei cărți din istoria acestei comune. Cea de-a doua lansare a avut loc în data de 17 octombrie 2017, la Centrul Cultural „Carmen Sylva”, din Sinaia. Tot în anul 2017 devine membră de onoare a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, la recomandarea poetului rădăuțean Constantin Georgescu, primește legitimația de membru și Diplomă pentru merite deosebite privind dezvoltarea culturală și spirituală în diaspora românească din Italia. În anul 2019 scrie în Antologia Aniversară „Radio Prodiaspora – Un deceniu de vis”, editura Hoffman din Caracal, alături de membrii echipei Radio ProDiaspora.
Textul său este publicat și în revistele „Confluențe Literare”, „Logos și Agape” și „ProLitera”. Numele său, nformații despre activitatea literară, precum și una dintre poezii („HRISTOS A ÎNVIAT!” din volumul „DINCOLO DE VISURI”) se regăsesc în cartea „MONOGRAFIA COMUNEI VĂCĂRENI, JUDEȚUL TULCEA”, scrisă de d-nul profesor Jijileanu Victor și poeta Gherghina Tofan, apărută în anul 2020, tot la Editura Olimpias din Galați. Mai nou, în acest an, 2023, versuri ale sale sunt publicate în Revista „Emoții și Lumină”, a scriitoarei Anișoara Laura Mustețiu, din SYDNEY – AUSTRALIA.
Acest nou volum este dedicat fiului său, plecat de mai multă vreme în străinătate. Depărtarea dintre mamă și fiul iubit, singurătatea, emoția sufletească transformată în creație literară au produs o poezie de bună calitate, demonstrând că are talent și o gândire plină de sensibilitate. Volumul cuprinde 45 de poezii, datate și cu locație specificată, acoperind o perioadă de 5 ani (2018-2023).
Interesant este faptul că autoarea dedică majoritatea poeziilor fiului său, plecat din țară prin localități diferite din Europa – specificând și localitatea și țara unde se află – arătând că îl urmărește cu dragoste de mamă peste tot pe unde își plimbă pașii. Exemplu: Gdansk (Polonia) – unde își continuă ultimul an de facultate și apoi alți doi ani de masterat. După terminarea studiilor universitare lucrează câteva luni în Statele Unite ale Americii, iar mai apoi este angajat la o instituție financiară din Luxemburg.
La aniversarea celor 24 de ani, împliniți pe 12 mai 2018, autoarea îi dedică următoarele versuri cu mesaj: „Clădește-ți visuri, fă-le apoi să zboare,/ Fii fericit, privește cât mai sus,/ Tu ai venit pe lume la răsărit de soare/ Și Cerul îmi e martor, lumină mi-ai adus!// Buchet de raze îți voi trimite ție/ Și-a florilor mireasmă, din parcul cu castani,/ Să ai o viață cum ți-ai dori să fie,/ Te îmbrățișează mama! La mulți și frumoși ani!//. („Scrisoare către fiul meu” ).
Folosind cuvinte de un moralism profund, scrie următoarele versuri, încurajând cititorul pentru a-l face să înțeleagă sensul noii vieți: „Să nu te temi, nici să privești prea sus/ Și să nu spui că nu poți să învingi,/ Să nu te temi că altu-i mai presus/ De standardul pe care îl atingi!// Să nu te temi nicicum, nicicând, de moarte,/ Fiindcă suntem c-o moarte toți datori,/ Dar, Omule, poți să te temi de fapte,/ Că nu-i totuna cum îți alegi să mori!//. („Să nu te temi!” ).
Aflându-se la Milano, Italia, în perioada sărbătorilor de Crăciun 2018, poeta își etalează deschis singurătatea, dorul și durerea sufletească: „Iar am plecat în lume de acasă,/ Sunt singură în ziua de Crăciun,/ Dar an de an a fost o zi frumoasă,/ Sunt mulțumită, Doamne, ce aș putea să spun?//(…) Dă, Doamne, tuturor și dă-mi și mie/ Înțelepciune, pace, un an prosper și bun/ Și lasă-mi, Doamne, puterea de a scrie,/ Să pot învinge Dorul în noaptea de Crăciun!//. („Poveste de Crăciun” ).
Dragostea de mamă inundă filele cărții, impresionând ochii cititorului cu versuri calde, de o profuzime intensă, sensibile, venite din inimă și suflet, îmbibate cu un dor intens pentru fiul iubit aflat la Luxemburg (de data aceasta!), la împlinirea celor 25 de ani (12 mai 2019): „Mult l-am rugat pe Dumnezeu/ Să rânduiască precum știe…/ Și te-am adus pe lume eu,/ Cu nespus drag și bucurie.// Și, de atunci, ești tot ce am,/ Speranță, încredere, mândrie,/ Precum e rodul de pe ram,/ Așa îmi ești, copile, mie!// (…)// N-am bogății, palate, averi,/ Dar să nu-ți fie deloc teamă,/ De douăzeci și cinci de primăveri/ Averea mea ești chiar tu, mamă!// Să porți în suflet omenie,/ Să fii om bun și înțelept,/ Cu dor imens și bucurie,/ Din depărtări, te strâng la piept!//. („Ești tot ce am !” ).
Din multă iubire pentru fiul ei, în fiecare an, de ziua acestuia, autoarea-mamă, de o tenacitate extraordinară, îi scrie câte o poezie aniversară: la împlinirea a 24 de ani… apoi la 25, 26, 27, 28… „Scrisoare către fiul meu”, „Ești tot ce am”, „De ziua ta” , „Întregul univers”, „Surpriză”, iar ultima, cea mai recentă, fiind pe data de 12 Mai 2023, poezie care are un rol simbolic, deoarece titlul acesteia „Exiști!” desemnează și titlul cărții: „Superba zi de azi este a ta/ Și soarele doar zâmbete împarte,/ Am scris «Exiști!», să știi, cu inima,/ Copilul meu, plecat de mult departe!// «Exiști!» a fost primul cuvânt,/ De-atunci ești fiul meu pentru vecie/ Și cu lumina fiecărui gând,/ Ți-am dedicat, această carte, ție!//”. („Exiști!“)
Autoarea este și dânsa o neobosită călătoare, demonstrând astfel că fiul (copilul mult iubit!) a moștenit de la mama sa dragostea de a voiaja și a cuceri lumea. Aflată în Germania, la Bad Liebenstein, scrie o poezie-mesaj cu profunde conotații sufletești: „Mă poartă gândul prin amintiri de vis,/ Copilăria îmi vine des în minte,/ Mă-ntorc în timp în vechiul «Paradis»/ Și mă văd iar fetița cea cuminte…/ Privesc nostalgic, prin ochii de copil/ Care-a putut de timpuriu să scrie,/ Iar sunt micuță, cu trupul prea fragil,/ Scriind, când cresc, cu drag, o poezie…// („Nostalgie“) Cu mult tâlc și subînțeles autoarea ne atenționează că venirea iernii este asemănătoare cu începutul bătrâneții la om… când se fac pregătiri optimiste” de plecare din viața aceasta: „Se pregătește Toamna de plecare,/ N-ar vrea să plece, dar e dreptul ei,/ Suntem în prag de mare sărbătoare/ Și-n sobă arde focul cu scântei.// O Iarnă nouă vine să-i ia locul/ Și timpul trece uitându-mă la ceas,/ Ascult atent cum arde-n sobă focul/ Și cum frumoasa Toamnă îmi spune «Bun rămas!»// Vântul puternic este în derivă,/ Prea suflă pe la geamuri suspinând,/ Dar hotărârea mea-i definitivă:/ Vreau să întâmpin Iarna, surâzând!//. („Sfârșit de toamnă“) Poeta are o predilecție deosebită pentru zile aniversare, aducându-ne aminte că dânsa s-a născut o dată cu „Țara” (România ) adică pe 1 Decembrie : „E ziua mea și a Țării sărbătoare,/ Sclipește zăpada pe vârf de castani,/ «1 Decembrie», dublă aniversare,/ A mea și a Țării, destin peste ani.// Mi-adună Decembrie anii în rânduri,/ Tricolorul Țării e simbolul meu,/ Renaște speranța în suflet și gânduri/ Și odată cu Țara, mă bucur și eu!//. („Dublă aniversare“)
Florilegiul de poezie creat de distinsa poetă Mihaela Ștefan Gâdiuță răscolește emoții sufletești celor care citesc această carte, apreciind trăirile profunde ale autoarei și sentimentele de mamă plină de dor pentru fiul său. Cât adevăr, câtă durere… cât dor! Și mai e ceva! Dacă nu pleacă copiii de acasă… pleacă părinții în lumea cea de dincolo… iar durerea și dorul despărțirii îi afectează profund pe cei „rămași”.
În urmă cu câțiva ani am editat o carte de versuri cu un mesaj și tematică similară.: „Cu voi în suflet și în gând”, scrisă de poeta Doina Andronic din Timișoara, în care dragostea de mamă pentru fiul plecat pe cărările bejeniei demonstrează că fenomenul despărțirii puiului de cuib nu este unic. Am trăit și eu aceste sentimente, deoarece am plecat de acasă, la Antipozi chiar, în urmă cu mulți ani…Am lăsat „acolo” doi părinți însingurați, fără niciun sprijin sufletesc, fiind unicul fiu… Am înțeles mai bine sentimentul acesta doar după plecarea lor la ceruri… Dumnezeu să-i odihnească în pace!
George Roca
SYDNEY, AUSTRALIA
11 Iunie 2023
DE LA PĂMÂNT… PÂNĂ LA CER!
Voi trece peste griji și lacrimi,
Nimic nu mă va întrista,
Voi ști să mă feresc de patimi
Și-mi va zâmbi, din cer, o Stea.
Voi ști să fiu biruitoare,
Iar Steaua nopții va vedea
Dacă dureri chinuitoare
Vor osândi inima mea…
Voi asculta ale ei șoapte,
Cuvintele le voi sorbi,
Dacă în liniștea din noapte,
Încet, în taină-mi va vorbi…
Nu poți fi trist și singuratic
Când și în suflet ai o Stea…
Eu m-am trezit iubind tomnatic,
Anii rămași din viața mea.
În zorii zilei, dimineață,
Când stelele apun și pier,
Steaua din suflet îți dă viață,
De la Pământ…până la Cer!
SCRISOARE CĂTRE FIUL MEU
Fiului meu, aflat în Gdansk, Polonia, la aniversare: 24 ani
Mi-ai alungat în zori de zi tăcerea,
Surâsul tău în suflet mi l-am pus,
Eu ți-am dat viață și tu mi-ai dat puterea
Să cred în tine, așa cum ți-am tot spus!
Oricât de cald mi-ar fi acum cuvântul,
Oricât de mult aș vrea să m-abțin eu,
Dorul de mamă străbate întreg Pământul
Și, ca întotdeauna, tu ești în gândul meu!
Vei avea astăzi prieteni lângă tine,
Oamenii buni se adună în jurul tău,
Vreau să te bucuri, nu te gândi la mine!
Ți-o spun ca un părinte: să fii iubit nu-i rău!
Clădește-ți visuri, fă-le apoi să zboare,
Fii fericit, privește cât mai sus,
Tu ai venit pe lume la răsărit de soare
Și Cerul îmi e martor, lumină mi-ai adus!
Buchet de raze îți voi trimite ție
Și-a florilor mireasmă, din parcul cu castani,
Să ai o viață cum ți-ai dori să fie,
Te îmbrățișează mama! La mulți și frumoși ani!
12.05.2018 S I N A I A
CUGETĂRI
Ce-ar fi fost o țară fără al său popor,
Cum ar fi prezentul fără viitor,
Ce-ar mai fi destinul dacă noi l-am ști,
Ce-ar fi oare viața fără a ne iubi?
Cum ar fi fost toamna fără vânt și ploi,
Ce-ar fi fost iubirea dacă n-am fi doi,
Ce-ar fi dimineața fără zori de zi,
Ar mai fi minciună dacă n-am minți?
Cum ar fi ca mierea să nu fie dulce,
Ce ar fi ca omul să nu se mai culce?
Cum ar fi fost vara fără flori de tei
Și cum ar fi marea fără briza ei?
Cum ar fi copacul fără rădăcină,
Ce-ar fi Învierea fără o lumină,
Cum ar fi fost ziua fără un apus,
Ce-ar fi fost Crăciunul fără un prunc Isus?
Cum ai fi fost mamă fără a fi femeie,
Ce ar fi fost focul fără o scânteie,
Cum ne-am trăi viața fără bucurii,
Ce-ar mai fi poetul fără poezii?
Cum s-ar sfârși anul fără Plugușor,
Ce-ar fi primăvara fără Mărțișor,
Cum ar fi o nuntă fără o mireasă
Și ce-ar fi românul fără dor de casă?
Cum ar fi fost, Doamne, altfel de-ar fi fost?
Clar, în lumea asta, TOATE au un rost!
SĂ NU TE TEMI!
Să nu te temi vreodată de schimbare,
Să nu te temi că teama va învia,
Pădurea, toamna, capătă culoare,
Dar primăvara viața își reia!
Să nu te temi că vei fi judecat,
Învață să-ți trăiești viața frumos,
Să ai și gândul și sufletul curat
Și stai departe de omul dușmănos!
Să nu te temi nici că vei pierde TOT,
În lumea noastră „TOT” e relativ…
Repetă-n gând întotdeauna „POT!”,
Și-ndepărtează-ți gândul negativ!
Să nu te temi, om bun, nici de iubire,
Să nu te temi când inima-ți ia foc,
Mai bine plângi oricând de fericire,
Decât să stai cu teama asta-n loc!
Să nu te temi nici să privești prea sus
Și să nu spui că nu poți să învingi,
Să nu te temi că altu-i mai presus
De standardul pe care îl atingi!
Să nu te temi nicicum, nicicând, de moarte,
Fiindcă suntem c-o moarte toți datori,
Dar, Omule, poți SĂ TE TEMI de fapte,
Că nu-i totuna cum îți alegi să mori!
Distribuie mai departe
