de ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU
Mulți dintre cititorii din România au avut privilegiul de a se delecta cu cărțile scrise de Cristina Lincu, „Eu o mamă (im)perfectă?”, „Liberă!”, „Amn3zia” și „Femeia dintre lumi”. Însă eu, de aici, de pe tărâmul îndepărtat al Australiei, am descoperit această fascinantă autoare un pic mai târziu. A fost o surpriză vivifiantă, asemenea vântului primăvăratic care străbate meleagurile australiene în luna septembrie.
O carte bună inspiră, exaltă, înalță spiritul, îl trimite în lumina propriilor reflecții. De astfel de trăiri am fost străbătută și eu, în timp ce citeam cartea autoarei, pe care a numit-o „Liberă!”. Pe parcursul lecturii, am remarcat cu stupoare că viața din jurul meu parcă încremenise, iar eu mă pierdusem undeva, departe, în lumea protagonistei, a Sarei Sarita, captivată de atmosferă, de personaje, de dialoguri, de surprinzătoarele întâmplări.
Uneori, narațiunea curgea ca o cascadă, învolburată cu trăiri, palpitantă, alteori curgea mai lin, dar tot frumos. După un timp, Sara nu-mi mai era străină, ci devenise o prietenă căreia îi dorești doar un singur lucru: tot binele din lume! Și, oricât de imperfectă era ea, nu puteai să nu-i vrei binele, nu puteai să nu-i îndrăgești atât sinceritatea, surpinzător de necenzurată, cât și copilăreasca naivitate.
Surprizele curgeau șiroi… Sara era într-o continuă acțiune, rupea inima unui bărbat, era prinsă în patul unui bărbat însurat, încerca să-și amelioreze suferința cu o nouă iubire, căra bani la vraci și vrăjitori să-și vindece durerea, și se perinda de la Purgatoriul lui Ienăchescu în Raiul Măicuțelor. Un suflet încercat din greu, ce căzuse din lumină în întuneric, iar apoi, capturat într-o lume ireală și primejdioasă, își căuta cu disperare o cale de ieșire din acel infern.
Gândurile protagonistei, mărturisite direct, așa cum erau ele, bune sau rele, mi-au dat senzația de a fi un voiajor nevăzut în intimitățile umane. Am rămas impresionată de talentul autoarei, de măiestria cu care mi-a adus un zâmbet pe buze, chiar și în clipele în care povestea luase o întorsătură dramatică, când gândurile protagonistei „băteau câmpii în Purgatoriul lui Ienăchescu” și lumea o rănea cu „ascuțimea privirilor”. Umorul, îmbrăcat în metafore și strecurat în trăiri intense, grele, parcă avea menirea de a-mi opri, ca un zăgaz, nevărsatele lacrimi.
Romanul, presărat cu gânduri profunde, îndeamnă spre reflecții despre viață, despre oameni, despre jocul aventurier, și uneori riscant, al inimilor. Un gând, semănat de autoare cu atâta înțelepciune, mi-a rămas în minte… ”Durerea trebuie exprimată. Trebuie să-i dai formă și s-o eliberezi. Dacă o ții prizonieră, nu poate decât să crească și să ia, eventual, forme monstruoase.” Și are mare dreptate!
Ar fi multe de spus, despre această carte și despre autoarea care „a croșetat cuvinte” într-o poveste ce mi-a acoperit inima cu o pătură caldă. Însă, vă las pe voi, dragi cititori, să descoperiți această impresionanta poveste de iubire. O carte care, prin frumusețea și profunzimea ei, mi-a cernut lumină pe câmpia sufletului. Si acea lumină am simțit nevoia să o împărtășesc cu voi!
Anișoara Laura Mustețiu
Liberă! de Cristina Lincu, 2019, editura Bookzone. Cartea se poate achiziționa aici sau aici.
