Când pleci înmiresmată primăvară …
Când pleci, înmiresmată primăvară,
Lasă un strop din frumusețea ta!
Și ea cu tine tot ce ne împovară,
Să strălucim în vara care va urma!
Ia lacrima și gândul zbuciumat
Și pune-n loc o rază de speranță,
Un cer senin, de stele luminat,
Un curcubeu să ne cuprindă-n brațe!
Te sfătuiește cu vara care va veni,
Să alunge ploile cu gheață,
Să întindă între hotare covor de bucurii
Și zbuciumul din lume să-l oprească!
Când pleci, frumoasă primăvară,
Să cureți drumul de mărăcini,
Lasă doar flori ca să răsară
Și smulge răul tot din rădăcini!
Să înflorească trandafirii,
Parfum de tei și iasomie
Ne picură în suflet lacrima iubirii
Și lasă-n urmă pace, liniște și armonie!
Mi-e sufletul…!
Mi-e sufletul freamăt în noapte
Și lacrima rouă din zori,
Mi-e inima cumul de șoapte
Și gândul petale de flori!
Mi-e sufletul tunet de ploaie,
Un fulger pe cerul noros,
Stropi ce se adună-n șiroaie
Peste pământul cald, nisipos!
Mi-e sufletul fulg de zăpadă
Plutind spre pământul înghețat.
Se pierde încet, se destramă,
Ajungând deseori trist, deprimat!
Mi-e sufletul floare de câmp
Prin mărăcini zâmbind către soare,
Se clatină-n rafale de vânt
Păstrându-se dreapta, impunătoare!
Mi-e sufletul cântec frumos,
Sunet de harpă-n surdină,
Cântat îndelung și duios
De-o voce suavă divină!
Mi-e sufletul zâmbet și plâns,
Bucurii și tristeți deopotrivă,
Dorințe greu de atins,
Adunate și stivuite-n arhivă!
Mi-e sufletul o carte închisă
Copertă, o poză zâmbind,
Un lacăt ferecat ce rezistă,
Amintirile vieții păzind!
