FEREASTRA MULȚUMIRII
Când se desfac de vară trandafirii,
Tu, care mi-ai sădit în cântec trepte,
Privește prin fereastra mulțumirii,
Prin anotimpuri care știu s-aștepte.
Privește, azi luceferii=s pribegi,
Și visul dintre ei îți taie calea,
Tu ai venit pe strune să-nțelegi,
Că râul dinspre munți iubește valea.
Ai răsărit pe lume ca un fir
Cu care legi pământul de o stea,
Mi-a mai rămas la piept un trandafir,
Apleacă-te la gura lui și bea!
CREATORII DE EMOȚII
Noi suntem din emoție culeși,
Și suntem creatorii de emoții,
Când se aprinde vara prin cireși,
Când ne-ntristăm sau când zâmbim cu toții.
Noi suntem creatorii de idei,
Când se apleacă stelele în rouă,
Când explodează florile de tei,
Și frunzele din pom se rup în două.
Când în furtună gândurile ard
Și-o punte se întinde fericirii,
Noi facem din emoție stindard
Să fluture pe fruntea omenirii.
SETE DE SLOVĂ
Mi-e sete de cuvânt ca de o apă,
Când sub priviri tăcerile ne sapă,
Și tremură singurătatea-n mână,
Mi-e sete de cuvânt ca de-o fântănă.
Mi-e sete de cuvânt ca de-o iubire,
Când orele se pierd în amintire,
Și verile se pierd în zbor de fluturi,
Mi-e sete de cuvânt ca de săruturi.
Mi-e sete de cuvânt ca de o viață,
Când pe-nălțime stelele îngheață,
Mi-e sete de cuvânt cum mi-e sete,
De crinul alb pe gura unei fete.
SATUL NATAL
E undeva un petec de pământ,
Un colț de țară dulce ca visarea,
Care se-ntreabă astăzi unde sunt
Copilăria mea și depărtarea.
Există undeva un colț de rai,
Unde copacii-și flutură arginții,
Există undeva un dor și-un plai,
Care m-așteaptă tainic, ca părinții.
Există, da, le știu, și-am să mă-ntorc,
Pe pajiștea acelui dulce val,
Când amintiri în inimă se torc,
Și-mi dau oglinda satului natal!
Poeziile au fost publicate în revista Orizontul din Timișoara, în anul 1980.
