DIN VOLUMUL DE POEZII ”TRILOGIA TIMPULUI
ȘI TREC VEACURI AȘA
Suntem câmpul de grâu
al inimii adevărului.
Uneori ne treieră
în cuvinte vii,
alteori ne lasă
ani de-a rândul
să ne îngreunăm
în uitarea noastră,
ca pământul secat
de apă și soare.
Și trec veacuri așa,
cu noi netrăind
de fapt în lipsa lui,
murind și înviind
doar în visele lumii pământ.
A AVEA O VIAȚĂ
Uneori viața ni se arată
așa cum nu am mai văzut-o
înainte de răsărituri sau de apusuri.
În toate veacurile noastre,
trăim sperând
că ne-am putea cumva
cuprinde viețile,
că a avea o viață înseamnă
însăși trăirea ei în zile repetate.
Târziu, mult prea târziu,
vedem ca-n ghicitură
că n-am avut nimic
întorși spre lume
și-atunci deschidem calm
porțile minții înalte
și o-nvățăm frânturi
ale albastrului din inima de cer.
ZORII MEI ALBAȘTRI
Zorii mei te învelesc,
peste marea mea te cheamă,
dorurile rătăcesc,
plâng iubirea să le-adoarmă.
Nu-s nici trează
nici nu dorm.
Nopții mele
încet te pun:
Domn de vis
peste abis,
sens adânc
peste furtuni,
tainic cer
peste mister.
Și-atunci ziua ta se naște
chiar din zorii mei albaștri
și-mi îmbracă doruri, toate
cu veșmânt de zări sub aștri.
O CARTE EMOȚIONANTĂ PE CARE O VEI ADORA
PREȚUL ONOAREI, autor ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU
