Povești de Iubire și Suferință în Cultura Română – O Carte Inspirată din Realitate
CONFESIUNI LITERARE DESPRE CARTEA ”PREȚUL ONOAREI” SCRISĂ DE ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU
A fi om de onoare, conform dicționarului explicativ, înseamnă a fi om de încredere, integru, demn. În culturile nordice, termenul „onoare” este conectat mai degrabă cu respectarea cuvântului, spre deosebire de culturile balcanice, unde se au în vedere consecințele pierderii acestui bun de preț. Termenul „onoare” a pătruns în limba noastră prin secolul al XIX-lea, fiind împrumutat din franceză – honneur – , italiană – it. onore – , latina savantă – honos/honor, oris – cu (aproape) toate înțelesurile și expresiile prezente în limbile de origine. Până atunci, românii apelau la un termen slav, „cisti” – stimă, venerație, termen care intrase în tradiția medievală pentru a exprima prețuirea, respectul și aprecierea rangului/prestigiului cuiva. Tocmai din acest motiv, diversele documente datate mai înainte de secolul al XIX-lea, conțineau formule de felul „Cinstiți boieri…” sau „Preacinstitului Vornic”. De asemenea, erau frecvent utilizate expresii precum „om vrednic de cinste”; „a ține pe cineva în mare cinste”, „a face un lucru în cinstea cuiva”. De menționat că pe lângă ideea de recunoaștere publică a unei persoane, termenul „cinste” avea și valențe morale – fidelitate, castitate, omenie, demnitate, mai ales în societatea modernă.
„Prețul onoarei (o poveste adevărată)”, Anișoara Laura Musețiu, Romanian Australian Book Club, Sydney, Australia, 2023, 188 pagini, 20 de capitole, prefață semnată de Aurelia Rînjea, membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, concept copertă – Anișoara Laura Mustețiu, dedicată mamei autoarei, Maria Constantin, ne prezintă o lecție de viață, personaj principal fiind Onoarea, care influențează destinul oamenilor. Evident, prezența și/sau absența acesteia poate crea combinații dintre cele mai diverse, uneori un om de onoare… fiind pus în situația de a plăti un preț, un preț de care cel lipsit de această trăsătură este doar aparent scutit, mai ales dacă luăm în considerare forul suprem de judecată, conștiința fiecărui om.
Debutând cu un motto sugestiv: „Până unde merg oamenii pentru a-și păstra onoarea? Până acolo unde nu mai este cale de întoarcere!”, „Prețul onoarei” ne prezintă povestea Măriucăi, o adolescentă deosebit de frumoasă, inteligentă, harnică, care are neșansa ca prima, marea, singura ei dragoste să își frângă brusc aripile, lăsându-i în suflet, pentru totdeauna, o cicatrice sângerând. Viața ei liniștită, planurile ei, visurile pentru împlinirea cărora muncea din greu, au fost călcate de tăvălugul destinului, întrupat într-un tânăr și carismatic învățător. A fost dragoste la prima vedere, la a doua vedere deja zarurile fiind aruncate. Dar, ceea ce Măriuca considera că e iubire, Ionuț credea a fi… vânare (de vânt). Prea tânăr, prea adorat (de fetele din sat), prea „al mamei”, nu se vedea însurat, deși, legile satului spun că după ce îți termini școala și începi să lucrezi, e obligatoriu să te însori, să îți construiești (și) familia, pentru a intra în rândul oamenilor (de onoare). Dacă viața Măriucăi trece printr-o serie de încercări, prin suferințe cauzate de prejudecăți și de legi ale satului aplicate doar femeilor, fiindcă ele trebuie să fie „rupte din rai”, bărbaților fiindu-le îngăduit orice, viața lui Ionuț pare a fi în lumina reflectoarelor. Uită că a încălcat cu ticăloșie codul onoarei și pornește în căutarea unei noi prăzi, dar, de această dată, vânătorul devine vânat, însurându-se cu o drăcoaică de fată: „Ceea ce îi plăcea la tânăra lui nevastă era nesiguranța în care îl ținea. Și nu știa dacă îi intrase în inimă sau era doar caracterul ei drăcos și ațâțător ce-i stârnise ambiția.” Între timp, Măriuca îi purta copilul în pântec, suportând izolarea cu care îi plătea societatea (rurală sau urbană!) inocența.
Toată viața Măriucăi este strâns legată de sat, cu bunele și relele lui, cu legile lui neîndurătoare, cu (pre)judecățile lui, dar și cu datinile și obiceiurile care pun noduri de aducere aminte, semne și însemne prin care oamenii să își depășească simpla condiție de muritori și să intre într-un alt spațiu, sacru, care să aducă un plus de valoare fiecărei zile obișnuite. Astfel, naratoarea ne prezintă în detaliu Valea Sânzâienelor, cu ulițele ei, cu dealurile și viile ei, ne face cunoștință cu nucul copilăriei („Nucul din grădină”. Toți avem un nuc al nostru, un nuc al copilăriei, un nuc pe care îl borezăm Gică și cu care vorbim din când în când, un confident, un prieten… un copac umanizat. Un asemenea nuc avea și Măriuca: „De fapt, el era acea făptură în care avea încredere deplină și care devenise, de când era copilă, lăcașul mărturisirilor ei. Îl considera o făptură, pentru că era convinsă că avea suflet”, drept pentru care el a fost primul care a înțeles că Măriuca s-a întâlnit cu iubirea.)
Naratoarea ne prezintă tradițiile locului, datinile și obiceiurile: „Cununa grâului” – de la finalul lunii august, mersul la biserică – spațiu de comunicare și cuminecare, dar și zilele obișnuite ale țăranului român, pline de trudă. Ne prezintă legende și părticele din istorie, așadar aflăm de Pasărea Unicorn”, pasăre dacică de o frumusețe aparte, dar și de sângele celor care au luptat cu cotropitorii pentru acea vale a zânelor.
În concluzie, „Prețul onoarei,” scrisă de Anișoara Laura Mustețiu este, pe de o parte, o monografie a satului românesc din a doua jumătate a secolului al XX-lea, pe de altă parte, un bildungsroman, dar și o poveste de iubire fără sfârșit, deoarece dragostea mamei este infinită, „îndelung răbdătoare, plină de bunătate (…), acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul” (1 Corinteni 13), un roman care trebuie citit în cheia înțelepciunii iubirii.
Prof. Carina A. Baba
Carte PREȚUL ONOAREI este disponibilă în librăria Piatadecarte.net.
