SUNT FĂCUTĂ DIN FUM
Ridurile mele sunt mărcile furtunilor,
Urmele uraganelor
ce mi-au trecut peste frunte.
Mâinile mele sunt o briză de mare
Cu miros de nisip și de valuri,
Pieptul meu, catedrală de cenușă,
Păstrează în altar o inimă
ce simte chemarea stelelor,
Sunt făcută din fum și din pulbere,
Corpul meu e un drapel în bătaia vântului,
Spiritul meu este un nor rătăcitor,
Sufletul, plămădit mi-e din tămâie.
În inima ta mi-am ascuns aripile,
Și nu contează că-s rănite de-arsura cenușii,
Doar înalță-mă puțin în brațele tale,
Voi zbura spre zări cu lumini tăinuite,
jinduind orizontul întoarcerii.
E TOAMNĂ…
E Toamnă, iubite, și iară
E brumă, iar frigul din ploi
Coroana augustă de vară
A smuls-o, grăbită, din noi.
Cad frunze-ofilite, sihastre,
Adoarme clepsidra pe nimb,
Trec turme de vise albastre,
Din clipe desprinse de timp.
Prin ceruri roiește ninsoarea,
Albi fluturi încet se dezbumb,
Prin umbre se stinge culoarea,
Și florile toate-s de plumb.
Adună, iubite, arzânde,
Din frunze, scântei, și din zori,
Lumini tremurânde și blânde
Împrăștie-n lume și-n nori.
E toamnă, te rog, mă cuprinde,
Mi-e dor de lumină și flori,
În vals, fără veste, mă prinde,
Și-mi seamănă-n suflet culori.
Mai spune-mi o dată cuvinte,
Simțirea mi-o tulbură iar,
Cuvinte ce-ai spus inainte,
Să-mi crească aripi de cleștar.
Vorbește-mi din nou de iubire,
Cum cerul adoarme, și sfânt,
Visează albastră zidire,
Și-apoi ne sărută pe gând.
VALS DE ADIO
Cad frunzele valuri, și ninge
Cu aur, sub stele și astre,
În inimi ușor se prelinge
O Toamnă, în suflete-albastre.
Și cum, cu Polimnia-n fire,
Mai pot să rămân în culise
În dulce-anotimp, când privire
Am plină de dor și de vise.
Când ramul poetic îmi cântă,
Cu vântul, la harpa divină,
O muzică lină și blândă,
Și Toamna mi-e-n suflet regină.
Vrăjită de frunze-n cădere,
De valsul feeric al Doamnei,
Admir cu-n surâs, în tăcere,
Magia suavă a Toamnei.
Cu vălul său galben de frunze,
Piciorul mi-alintă, duioasă,
Îmi toarnă visare pe buze
Și-mi mângâie lacrima deasă.
Îmi picură frunze,-n privire,
Curg vise de verde și zboruri,
Cu trupuri curbate de lire,
Mă plouă cu lacrimi de doruri.
Se leagănă frunze rebele,
În vals de adio dansează,
În inimă-mi tremură stele,
Și gândul se pierde în ceață.
