POEZII DESPRE VIAȚĂ ȘI OAMENI – AURELIA OANCĂ

mountains, alps, meadow-.jpg

ASCULTĂ  TĂCEREA…

Ascultă tăcerea din câmpul cu flori

Și lasă doar gândul să treacă,

Prin firul de iarbă cuprins uneori

De dorul ce-adesea-l încearcă.

Privește în zare și-n inima ta

Să pui mulțumită la soare,

Ascultă lumina cum lin va cânta

Atunci când atinge o floare.

Din foșnet de frunze un cântec să faci

Și-n triluri bogate să sune,

Ascultă cum zboară din câmpul cu maci

Albine ce miere vor pune, 

În traista lor mică dar plină de drag,

Ce lumii cu dulce-o arată,

Atunci când privești în al stupului prag,

Vezi munca ce-i roiului soartă.

În tot ce tu vezi și admiri ne-ncetat,

E darul primit din divinul

Ce-n tine se află, iar tu l-ai aflat

Și-n liniștea lui e preaplinul!

FII  TU…

Când lacrima din ochii tăi va curge

Peste obrazul de durere frânt,

Și când otrava ți-a pătruns în sânge,

Alege pentru toți doar un cuvânt.

El trebuie să spele și-n iertare

Să treacă ura din suflet bolnav,

Apoi să treacă pacea prin hotare

De bucurie, nu de om hulpav.

Tristețea să răsară-n dulce floare,

Acolo să se stingă-n bucurii,

Să uiți de rele și tot ce te doare

Și omul drept în lume tu să fii.

Din rădăcini străvechi adună-ți jarul

Și arde-n tine gândul cel mârșav,

Fă-ți trupul drept precum este stejarul

Și-aruncă-n vânturi vechiul tău nărav.

Fii omul demn și iubitor de glie,

Fii drept și mândru de al tău popor,

Fii tu stindard de mândră Românie,

Fii tu acel ce știe ce-i un dor!

ÎMBRACĂ-MĂ  ÎN  FLOARE

Îmbracă-mă în floare, tu, pădure,

Și pune peste mine vânt hoinar,

În gând să-mi pui iubirea ce-o să-mi fure

Și inima, și dorul solitar.

Mai pune o petală, două-n cale

Și fă-mi cunună dintr-un ram frumos,

Pe drumul tău să uit de orice jale,

Când pașii mei se plimbă grațios.

Din tril de păsări să îmi faci concertul

Ce printre ramuri are dirijor,

Un cuc măreț ce face pe-nțeleptul

Cu ochii ațintiți spre drag decor.

Printre mesteceni să îmi faci cărare

Și frunza lor s-o înverzești din nou,

Covor de păpădii pe sub picioare,

Apoi să-mi spună vântul c-un ecou,

„Bine-ai venit!” în falnica pădure,

Ascultă în tăcere cântul ei,

Printre boscheți de zmeură și mure,

Tu să asculți poemul dragostei!

Home » POEZII DESPRE VIAȚĂ ȘI OAMENI – AURELIA OANCĂ

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top