RISIPĂ
Doamne,
îngăduie această poveste
tulburător de tristă
și presupusa vină
desparte-o de păcat.
Între neliniștea mea
și starea de veghe
granița e atât de subțire
că nici îndoiala nu încape
oricât ar da din coate.
Vinovăția e doar o stare
inventată pentru iertări
altfel cum aș putea înțelege
toată risipa de sentimente,
iluzii crescute pe acest
trup de timp.
CREDE CE VREI
Ai putea crede că totul
nu e decât un ritual riguros
pregătit pentru ziua cea mare.
Ai putea crede că totul
e doar un joc analizat
în cele mai mici amănunte.
Ai putea crede orice
când, în fond,
nu e decât atât de puțin
viața mea așezată
la picioarele tale
drum așteptându-și pașii
tremurând în incertitudine.
CANDELĂ
Pentru cine aprind lumânări
când pasărea nopții îmi toacă
fluturii cum ai călca sub coasă
o mare de iarbă?
Această candelă sub tabloul
în care-am fi putut să fim noi
mă acoperă cu tristețe și
tu ești într-o gară pustie
prin care demult treceau
trenuri blindate cu crini.
În gara în care aștept eu
Acarii poartă ochelari de protecție
doar eu stau de vorbă cu fluturii
migrați din gările bolnave
tot așteptând trenul cu
o singură stație.
DIN VOLUMUL DE POEZII „FLORI PENTRU ARINA”