AI GRIJĂ DE SUFLETUL TĂU!

de MIHAELA CD

Titlul acestui articol s-ar putea să vă pară interesant sau unora chiar bizar, însă pe cât de bizar sau ciudat vi s-ar părea mulți dintre noi ignorăm să ne îngrijim sufletul. 

De la naștere omul vine pe pământ cu suflet și trup. Dacă trupul este cel care te reprezintă fizic, este partea ”văzută” a ta, poate fi atins, poate fi văzut  în oglindă  și poate fi observat ușor de tine însuți cât și de cei din jurul tău, ei bine sufletul  la rândul său reprezintă partea ”nevăzută”  a ta , pentru că nu  se poate vedea  în stare materială,  nu se poate atinge, el fiind doar simțit de către posesor. Sufletul reprezintă  trăire, stare, energie, simțire,  vibrație, înălțare, valori, credință, morală, lumină, etc.

De la naștere și până la moarte cele două componente ale Eu-lui tău,  trupul și sufletul călătoresc mână în mână pe drumul vieții, oferindu-și suport una alteia printr-un mecanism divin. La sfârșitul vieții atunci când omul moare, cele două se despart iar trupul se duce în pământ iar sufletul urcă la cer. Bineînțeles că există nenumărate studii ale oamenilor de știință  care au încercat să localizeze sufletul  în corpul uman, să-l cântărească și chiar să afle cum intră și iese din trup, pe unde călătorește după moarte, etc. Eu nu voi face referire la aceste cercetări  pentru că nu fac obiectul  articolului meu, desigur se  pot face nenumărate speculații pe  marginea acestor subiecte precum și pe marginea altora de natură religioasă, chiar atingând paranormalul. 

Eu aș vrea să mă opresc astăzi în mod special  asupra atenției pe care o dăm sufletului nostru, modul în care îl îngrijim  sau ne îngrijim de el.

Deseori omul  are grijă de corpul său îmbrăcându-l, hrănindu-l, spălându-l, însă  nu face același lucru și cu sufletul. Deși sufletul nu se vede el  are nevoie să fie curățat, hrănit și  îngrijit precum corpul nostru. Unii oameni cred că, dacă ceilalți nu pot sa îi vadă sufletul  nu e important să și-l îngrijească lăsându-l pe ultimul loc. Îngrijirea sufletului înseamnă curățarea, încântarea cu frumos, păstrarea lui curată  cât mai aproape de  starea  de puritate  curățenie și bunătate  în care ne-a fost dat la naștere. 

Oferă-i sufletului tău fericire! A nu se confunda cu fericirea trupului, care  este cu totul altceva. Fericirea sufletului  este căutarea frumosului în jur,  găsirea și răspândirea pozitivismului și a energiilor pozitive  care  ți se întorc  asemeni unui bumerang,  altruismul, bunătatea, iubirea de oameni,  înțelepciunea, cunoașterea, învățătura etc. 

Ne întrebam deseori de ce s-a ajuns aici încât umanitatea să fie transformată atât de mult, cum am putut ajunge până acolo încât să vrem să facem din oameni roboți, cum e posibil? Dacă stăm să analizăm puțin lucrurile și vom porni de la modelul propriu  vom putea înțelege că s-a ajuns aici pentru că oamenii nu au fost învățați să își îngrijească sufletul, să îi dea importanța cuvenită. 

Suntem ceea ce gândim!  Nu avem cum să fim curați când  bârfim, urâm, jignim, înșelăm, mințim și  trădăm pe toți cei din jur. Nu avem cum să răspândim în jur iubire când noi nu avem iubire nici pentru noi, când sufletul nostru  este plin de negativitate, de sentimente de invidie, frustrare, ură, egoism, etc. Spunem că suntem buni dar în realitate ne lipsește altruismul, suntem egoiști și individualiști. Nu privim cu iubire  mai departe de noi sau de familia noastră decât peste gard, bârfind, spionând, nu cu inima deschisă. Iar ce este cel mai rău este că asta predăm  mai departe  generațiilor viitoare. Un copil născut într-o lume plină de invidie și ură va fi transformat aidoma familiei și  mediului în care crește.

Și totuși ce-i de făcut? Cum putem să ne îngrijim sufletul? Primul pas în îngrijirea sufletului este curățirea prin autoanaliză, momente pe care le petreci  tu cu tine însuți și te autoanalizezi, gândindu-te la ceea ce simți  în anumite situații, la faptele pe care le facem, la modul în care îi tratăm pe cei din jur și pe noi înșine. Pentru această perioadă de conștientizare și analiză pot fi de asemenea de folos meditația, rugăciunea, spovedania, yoga, etc. Pasul următor este cel mai greu pentru că  impune schimbarea și corectarea gândirii, a comportamentului, un control al nervilor, al emoțiilor,  al stăpânirii de sine,  a modului în care acționăm și ne  manifestăm în orice situație. Trebuie, în orice momento, să încercăm să acționăm și să ne comportăm cu ceilalți exact așa cum am vrea să se comporte ceilalți cu noi.  Este o autoeducare extrem de grea pe care trebuie să fii capabil să ți-o impui singur, altfel nu vei avea niciun rezultat. Axa noastră de gândire trebuie sa fie axa binelui, a pozitivismului.

Hrana pe care o oferim sufletului  este la fel de importantă! Adeseori, uităm să ne hrănim sufletul,  alergând continuu după traiul de zi cu zi! Sufletul se hrănește cu frumos, cu  ceea ce ne face plăcere, cu vocația pe care o avem în  eul interior, cu pasiunile noastre, cu o muzică frumoasă, cu  artă, cu poezie, cu lectură, cu ieșiri în natură etc. Citind acestea o să spuneți: „Ei dar cine mai are timp pentru  plăceri din acestea?” Timp aveți, dar trebuie să vi-l organizați în așa manieră  încât să vă hrăniți și sufletul pentru că în fond rutina noastră zilnică este o listă de priorități, iar noi suntem cei care facem această listă! Schimbă lista, prioritizează ceea ce îți place, hrănește-ți sufletul, astfel va fi sănătos, nu va mai fi bolnav!

Și nu uita, atunci când mori și te desparți de corp, rămâi cu sufletul, tu ești sufletul, pleci cu el! 

Sufletul tău este etern, ai grijă de sufletul tău!