redactor Camelia Florescu
Camelia Florescu_Dragi prieteni, dragi cititori, nu vă ascund cât de fericită și încântată sunt că astă seară este alături de noi, o solistă de calibru, o voce superbă, puternică dar sensibilă, un om frumos din toate punctele de vedere, cunoscută sub numele de scenă NICO. Îi spun așadar bun venit din toată inima în paginile revistei noastre, la rubrica „Piruete cu vedete”.
NICO_ Te pup, draga mea și-ti multumesc pentru invitație, pentru timpul acordat și pentru frumoasa prezentare. Ma bucur tare mult să fiu în paginile revistei Emoții și Lumină, care apare în Australia pentru toti romanii de acolo, dar nu numai.
Camelia Florescu_Dragă Nico, lumea te cunoaște cu acest apelativ de scenă. Numele tău, să le spunem celor care ne ascultă este Nicoleta Matei și înainte de orice te-aș ruga să ne spui câte ceva despre tine, unde te-ai născut, unde locuiești, despre locurile natale și poate despre părinții tăi, pentru că știu că provii dintr-o familie de artiști.
NICO_ Sunt născută si crescuta in Ploiești, oraș pe care nu l-am dat pe capitala, deși centrul activității mele artistice este in București. Pur si simplu sunt legata emoțional de acest oraș, de familia mea care locuiește tot aici si cu siguranța cele doar 40 de minute pe care le petrec până la București au făcut să păstrez locuința in Ploiești. Lucrez de mai bine de 20 de ani la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești și știu că tatăl meu ar fi mândru de tot ce am realizat in plan personal și în plan artistic. Cred că talentul l-am moștenit pe latura paterna. Rudele tatălui meu cântau la diverse instrumente, iar tatălui meu îi plăceau artele plastice. Însă am fost primul membru al familiei care s-a remarcat la nivel național, ulterior sora mea a ales același drum al muzicii.
Camelia Florescu_Despre formarea ta ca artist, vreau să ne povestești câte ceva. Știm că debutul tău, oficial, a fost la vârsta de 33 de ani. Dar până acolo, să ne vorbești despre orele de la Școala Populară de Artă, despre drumul tău ca solist care se pregătea și își dorea să răzbească în această industrie muzicală…
NICO_ Eu de mică mi-am dorit să cânt însă provenind dintr-o familie modestă, puteam doar sa visez la momentul cand voi păși pe o scenă de renume national și această dorință a crescut odata cu mine. In perioada respectivă existau doar câteva mari festivaluri pentru care trebuia sa te pregătești intens, să meriți un loc pe scena respectivă. Am urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Ploiesti, apoi cursuri de canto in Bucuresti si uite-așa cu pași mici am inceput să particip la respectivele festivaluri. Eu mă bucur foarte mult că astăzi-iata! – există aceste competiții muzicale televizate, deoarece acestea pot reprezenta rampe de lansare pentru solisti foarte buni. Aceștia pot capata vizibilitate mult mai repede decât se intamplă când concuram eu (de exemplu) la festivalurile nationale.
Camelia Florescu_Concret, la Festivalul Mamaia în 1999 piesa cântată de tine la secțiunea creație a câștigat locul 2 dacă nu mă înșel. Melodie semnată de Viorel Gavrilă, compozitor și dirijor foarte talentat si serios la rândul lui, care azi se bucură de respectul UCMR-ului, fiind președintele acestei uniuni de profesioniști. Vreau să identificăm pentru cititori care a fost momentul zero al lansării tale? Poate menționăm că un an mai devreme, ai apărut alături de Horia Brenciu în Sarabanda, deci poate fi numit punctul zero acel moment din 98 sau participarea si succesul de la Mamaia din 1999?
NICO_ Să știi că pot spune că fiecare dintre cele doua momente mentionate de tine au fost extrem de importante in punerea bazelor recunoasterii mele la nivel national. In anul 1998, la momentul implicarii mele in proiectul ”Sarabanda” de la Televiziunea Romana, eram deja cunoscută pe plan judetean, fiind unul din solistii Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti. “Sarabanda”a fost o etapa extrem de importanta pentru mine, vocea mea astfel depășea granițele judetului (dacă pot spune asa). Imi amintesc că multi imi spuneau ”vocea de la Sarabanda” sau “fata de la Sarabanda” neștiind nimic despre mine ca artist, iti dai seama! Gandeste-te ca la momentul respectiv, eu nu aveam o expunere foarte mare; publicul mă vedea doar la final de saptamana când era difuzată emisiunea și probabil faptul ca acolo interpretam diferite genuri muzicale, a facut să crească interesul pentru mine ca artist, ca voce. In perioada respectiva, festivalul Mamaia inca lansa artisti, asadar participarea mea in 1999 la acest festival și castigarea locului II la sectiunea de creatie, a fost practic confirmarea faptului ca eu ca artist meritam sa fiu auzit pentru a putea sa incep o carieră.
Camelia Florescu__Povestește-ne de Moromeții, BUG Mafia. Cum ai ajuns să lucrezi cu ei? Îmi amintesc că purtai codițe rasta si aveai un look cool, ce a prins ft mult. Perioada aceea de hip-hop, cu aceste trupe, mai târziu cu Puya, Codu Penal, cum o vezi acum privind în urmă?
NICO_ Pai, probabil tocmai datorită celor doua momente menționate anterior am început colaborarea cu artiștii hip-hop, un curent în plină ascensiune atunci în Romania. Pentru mine a fost extraordinar, întru-cat genul R & B, era cel care-mi punea cel care-mi punea foarte bine în valoare vocea și cel care era foarte aproape de sufletul meu. Inițial am înregistrat câteva refrene pentru albumul celor de la Moromeții, apoi cu BUG Mafia am trăit poate cele mai frumoase momente de la începutul carierei mele. Practic odată cu apariția piesei „Cine e cu noi”, mixată împreună cu băieții de la BUG Mafia în anul 2002, am primit de la tataie numele de scenă NICO și am cunoscut un real success, devenind cunoscută la nivel național. Au urmat colaborările cu trupa “Codul Penal”, Puia, Don Baxter și totodată a urmat apariția primului meu album de studiou “Gand pentru ei “, lasat in 20023 și promovat intens prin intermediul piesei “Nu pot să mai suport”, primul extras de single de pe acest album. Pană astăzi este cea mai cunoscută piesă din cariera mea.
Camelia Florescu_ A urmat o perioadă de participări și reușite internaționale la care ai obținut foarte frumoase și onorante premii, dar de departe concursul Eurovision a fost un pas important și solid în cariera ta. Știm că în 2005, alături de Mihai Trăistariu ocupai un onorant loc 3 la selecția națională, apoi alături de trupa Akcent în 2006, ocupai locul 2. Totuși ai fost determinată și muncitoare cum te știm și în 2008, reușești alături de Vlad Miriță, să reprezinți țara noastră la Eurovision, in Serbia după ce câștigaseși selecția națională pe primul loc. Povestește-ne despre melodia PE-O MARGINE DE LUME, cum v-ați ales melodia, efectiv, ce ați simțit participând într-o competiție atât de importantă ? Cum a fost practic această experiență pentru tine?
NICO_ Într-adevăr a urmat o perioadă în care am participat intens la competiții internaționale și am adus României premii importante, zic eu. Îmi amintesc acum de câteva dintre acestea – Discovery Face din Bulgaria, Voice of Asia din Kazastan, International Competition of Istambul Songs din Turcia și bineînțeles Festivalul Cerbul de Aur. E drept că Eurovision a reprezentat întotdeauna o miză pentru mine și mi-am dorit foarte mult să particip în finala internațională. În primul rând ai o responsabilitate uriașă, reprezinți țara în cea mai importantă competiție muzicală europeană, în al doilea rând presiunea este foarte mare, întrucât sunt concurenți extrem de buni și locurile în finală sunt limitate. Însă cu toate acestea, experiența pe care o trăiești acolo este unică și te împlinește ca artist. Publicul este extraordinar, sunetul este impecabil, organizarea este foarte bine pusă la punct, e un adevărat tur de forță. Piesa cu care noi am participat la finala Eurovision din Belgrad, a fost scrisă de Andrei Tudor pe versurile Andreei Andrei și ale Alinei Șuteu. Inițial, Andrei s-a gândit să-mi scrie piesa la festivalul Mamaia însă după prezența noastră in cadrul emisiunii lui Cătălin Măruță, acesta mi-a sugerat să înscriem piesa la Eurovision. În ciuda locului obținut în finala de la Belgrad, piesa a câștigat premiul, „Marcel Bezençon Composer Award” pentru cel mai bun cântec din concurs și iată că la nivel național e una dintre cele mai cunoscute piese dintre cele care au reprezentat Romania la Eurovision.
Camelia Florescu_Nico, spune-ne care dintre melodiile tale îți este cea mai dragă? Extrapolând care dintre albume și de ce ? Numește-le care sunt, când au fost lansate, dacă au o poveste a lor?
NICO_ Să știi că nu-mi este ușor să răspund acestei întrebări, însă dacă ar trebui să aleg o singură piesă aș spune „Suflet Pereche”, lansat în 2018. Este și una dintre piesele preferate ale fanilor mei și totodată această piesă dă titlul unui frumos spectacol al Teatrului Toma Caragiu din Ploiești în care prezint publicului cele mai cunoscute piese din cariera mea. Referitor la albume, dintre cele cinci lansate pană acum, consider că albumul ”Gând pentru ei lansat” in 2003 este cel care mă reprezintă cel mai bine.
Camelia Florescu_Ai colaborat cu mulți compozitori, ai cântat în duet cu mulți colegi, soliști de-a lungul timpului. Cu cine lucrezi cel mai ușor? Cu ce compozitor? Cu cine preferi dintre colegii soliști să cânți?
NICO_Am fost o norocoasă din acest punct de vedere. Am avut șansa de a lucra cu cei mai buni compozitori din Romania. Amintesc doar câțiva dintre aceștia- Laurențiu Duță, Marius Moga, Costi Ioniță, Andrei Tudor, Horia Moculescu, Laurențiu Matei. Am lucrat foarte bine cu fiecare dintre aceștia, Andrei Tudor este însă cel care știe cel mai bine ce piese mi se potrivesc și cel care mi-a încredințat cele mai sensibile balade. Referitor la artiștii cu care am cântat, pot să spun că am fost și sunt în continuare dornică de colaborări, indiferent de stilul abordat. Am cântat cu mulți, foarte mulți colegi însă pot să spun că m-aș bucura tare mult să am o piesă în duet cu Liviu Teodorescu.
Camelia Florescu_ Nico, aș vrea să vorbim puțin și despre familie. Despre succesul unei căsnicii longevive, despre fiica ta, despre casa și gospodăria ta. Cum este să fii și la muncă și acasă cu soțul tău, care îți și scrie melodii, este instrumentist și desigur se ocupă de multe laturi administrative ale carierei tale?
NICO_ Norocoasă sunt și din acest punct de vedere. Am o familie unită, suntem sănătoși și asta e tot ce contează. Faptul că acasă avem un studiou și că Laurențiu își petrece muuuult timp acolo e un mare avantaj, pentru că putem scrie împreună, putem înregistra oricând dorim. Fiica mea mă ajută pe partea de styling și pentru mine acest lucru este foarte confortabil. Contează foarte mult ca atmosfera de acasă să fie una caldă pentru că pană la urmă acasă și cei de acasă sunt oaza de liniște și de împlinire.
Camelia Florescu_Nicoleta Matei, NICO, eu recunosc că-mi plac personalitățile artistice complexe, așa cum este și a ta și îmi face o mare plăcere să te am astă seară invitată, pentru că nu contenesc să te admir în sufletul meu pentru toate realizările, dar mai ales pentru că ți-ai menținut, în ciuda faimei și succesului, coloana vertebrală. Acum la finalul interviului nostru vreau, în primul rând să-ți mulțumesc din suflet pentru că ai acceptat să-mi fii oaspete, să te asigur de prețuirea mea și să te rog să ne lași un mesaj, un motto de viață pentru cititorii noștri.
NICO_Eu mă bucur foarte mult pentru că mi-ai dat ocazia de a retrăi parcă cele mai frumoase momente din cariera mea. Totodată vreau să mulțumesc publicului, fanilor mei care mă susțin, care îmi sunt alături în continuare și pentru care eu exist ca artist, iar mesajul meu pentru cititorii revistei este următorul: Fiți buni, avem nevoie de bunătate pentru a duce o viață armonioasă cu mediul înconjurător și cu oamenii din jurul nostru !
Camelia Florescu
Redactor