VIAȚA E UN RĂSĂRIT
Viața e un răsărit de soare,
Iar timpul ce-l trăiești este o zi,
Apusul ei se stinge-ntre altare
În care se mai roagă cei ce-s vii.
Un singur drum străbați în viața dusă,
Acela este scris în magic tom,
Pe care îl citești și-n mintea pusă,
Vei străluci precum un mare domn.
Pe tronul tău doar tu poți fi un rege,
Iar de greșești, un jalnic cerșetor,
Tu singur poți un drum de a-ți alege,
Ce-l vei parcurge-ncet spre viitor.
De vei alege drumul de lumină,
Vei străluci ca soarele în zori,
Cu pașii fermi dar prinși în rădăcină,
Vei merge-n viața ta de vii comori.
Dar de vei merge-n drum spre întuneric,
În pulbere se va preface tot,
Nu vei putea vedea ce joc feeric
Îți pune viața-n a iubirii cont.
Privește dar cu ochii de lumină
Spre marginile fără de cuprins,
Iubește, plânge, joacă sau suspină,
Dar niciodată tu să fii învins!
MĂ DOR ARIPILE RĂNITE
Mă dor în zbor aripile rănite,
Mă dor în glas cuvinte nerostite,
Îmi plânge-n ochi o lacrimă amară,
Îmi lăcrimează gându`-n astă seară.
Privesc în noapte cerul plin de stele
Ce-mi fac un semn să caut printre ele,
Un foc ce arde cu lumin-albastră,
Ce poartă-n flăcări chiar iubirea noastră.
Cuprind cu gândul marea de cuvinte
Și le înșir pe toate-n a mea minte,
Pe firul armoniei ce trece pragul dulce,
Al tainicei romanțe ce poartă a mea cruce.
În inima ce bate cu putere
Ascund un cântec în a mea tăcere,
Și îl ascult doar serile blajine,
Care-mi vorbesc aprinse despre tine.
Acum mă dor iar aripe rănite,
De timpul dus hoinar printre clipite,
Izvorul care curge printre gene,
Tresare-n valuri murmurând poeme!
SE FRÂNGE TIMPUL
Se frânge timpul în frânturi de clipe,
Apoi se risipește-n univers,
Îmi pun din ele magice aripe
Și zbor ușor prin rima unui vers.
Din ploi de vise am cules fărâme
Și le-am ascuns în tainicul izvor,
Ce trece peste piatra de cutume
Și se-mpletește c-un fuior de dor.
Fuioarele în fire le desface
Și le-mpletește într-un viu ecou,
Care-și întinde aripa ce face
Să pară că vorbește el din nou.
Se frânge timpul și sub frunza verde,
Când un stejar bătrân s-a prăbușit,
Cu lacrima de rouă el se pierde,
Într-un tărâm de umbre, ostenit.
Dar într-un colț de rădăcină poartă,
Un pui de timp ce își deschide-ncet,
Un trup firav dar sigur de-a sa soartă,
Purtat prin codru-n pași de menuet!
ACEASTA-I MAMA
Un suflet drag s-a rătăcit în lume,
Dar brațele de înger l-au luat,
La sânul său l-a pus și i-a dat nume
Și-mbrățișări de mama i le-a dat.
Când Dumnezeu l-a pregătit să vină,
În lumea pământeană, i-a vorbit,
Să nu ai teamă, tu ești fără vină
Și de un înger drag vei fi iubit.
Nimic nu se compară cu iubirea
Ce o nutrește mama pentru prunc,
În gângurit el spune fericirea
Și mulțumiri din sufletul adânc.
Prin legătura sfântă, nevăzută,
Un prunc va fi mereu un firicel,
Din trupul mamei ce-n dureri căzută,
Va plânge din iubire pentru el.
Aceasta-i mama cu puteri divine,
Aceasta-i mama, înger pe pământ,
O vei găsi în sufletul din tine
Și-o vei cânta în fiece cuvânt!
Distribuie articolul