POEZII ROMANTICE ȘI EMOȚIONANTE DE IUBIRE CARE ÎȚI VOR CUCERI INIMA
Poeziile au fost întotdeauna un mod de exprimare a sentimentelor și de evadare din cotidian. Citind poezii, putem călători în lumi noi, putem simți emoții intense și putem descoperi noi perspective asupra vieții. Poezia are un aspect al ei care este greu de transmis prin cuvinte obișnuite. Prin ele, cititorii pot să savureze cuvintele și să le pună într-un context mai profund, îmbunătățindu-și astfel abilitățile de înțelegere a textului. Studiile arată că lectura poeziilor perfecționează capacitatea de concentrare și reduce stresul, astfel încât ne putem bucura de beneficiile psihologice ale lecturii în versuri. Cu drag vă dăruim un mănunchi de poezii de dragoste, versuri care conțin romantism, sensibilitate, simplitate și delicatețe. Vă dorim o lectură plăcută și momente de vis! Revista Emoții și Lumină.
POIANA IUBIRII
În poiana înmiresmată lângă un curcubeu,
soarele se odihnea la poalele unui univers,
iar chipul ți se scălda în sufletul meu,
și-n luminile sclipitoare ale cerului imens.
Mi-ai adus frumusețea sub ochii înstelați,
într-un vârtej de emoții și ardoare,
apoi ne-am ascuns sub un nuc, izolați,
și mi-ai dezgolit inima în candoare.
Când polenul florilor se așternea ca un fior,
peste dorințele înfometate ale nemuririi,
sufletul ți s-a deschis ca o scoică, ușor,
unde am zărit stupefiată o perlă a iubirii.
Ne scufundam în iarbă, pe câmpul auriu,
și fluturii dansau o horă în jurul unei viorele,
iar noi ne oglindeam în cerul purpuriu,
și nori albi, rebeli, se dezmiardau în tăcere.
O salvie-și răspândea mirosul ca o vindecare,
peste înfiorarea lăsată de un sărut plin cu emoții,
picături de lumină ni se prelingeau pe trup, agale
ca un delir oniric pe cerul îngăduitor al sorții.
Ai încălzit poiana înflorită cu căldura ta,
și ploua din plin cu lumini izbucnite din soare,
iubirea sclipea în roua timidității, cânta,
și razele argintii dansau pe buzele tale.
Când pășești pe porțile inimii, trăirile te atrag într-o ploaie caldă de senzații care reînvigorează spiritul. Apoi, acele trăiri te ademensc să scrii, pentru a lăsa lacrimilor absorbite acolo, picaturile divine ale trăirilor, să umezească cuvintele. Din clipocitul trăirilor, sursură genealogia emoțiilor, formând izvoare calde de afecțiune ce se revarsă în muze lirice. Le-am întâmpinat cu bucurie, așternându-le în versuri.
UMBRE PE CĂRARE
Pe câmpul fremătând cu grâu auriu și maci,
ne rostogoleam prin vise dulci, îmbietoare,
și piscurile munților cenușii ne zâmbeau,
cu o privire dalbă, aurie, furată din soare.
Aveai pe buzele dezmierdate fulgi de stele,
când un moment se smulse din fluviul uitărilor,
pentru a se grava în bătaia inimilor, în eternitate,
se scufunda în feerie, pe pajiștea dezmierdărilor.
Emoțiile picurau cu lumină, prin gânduri inocente,
se scăldau, dansau înfiorate, pe căi nevăzute…
și iarba, forfotind, ne cânta, cu priviri fosforescente,
și codrul fraged ne ocrotea, cu priviri necunoscute.
Si ceasul destinului se oprise uimit, în stupoare,
să-nțeleagă mai bine cum să ne croiască drumul,
și degetele tale îmi mângâiau părul fără-ncetare,
și săruturi în flăcări se-mprăștiau în jur, ca fumul…
Erai ca un stejar, ce încerca s-atingă cerul,
mă ocroteai, cu tandrețe, de trăiri trecătoare,
și vântul hoinărea, agale, alungând efemerul,
și umbrele ne adormeau, îmbrățișate, pe cărare.
Versuri din cartea UN SĂRUT PIERDUT PE MĂTASEA TIMPULUI – Anișoara Laura Mustețiu
Distribuiti mai departe