Reflecții în versuri
Gheorghe A. STROIA s-a născut la 22 mai 1970, în Municipiul Adjud, jud. Vrancea, fiind al șaptelea din cei unsprezece copii ai familiei. Absolvă școala primară, gimnazială și liceală în localitatea natală, urmând cursurile unei facultăți cu profil tehnic. Din 2011 este membru al Ligii Scriitorilor Români. Este membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (2013), Uniunii Artiștilor Plastici (2017), Uniunea Scriitorilor Europeni (2018). Pe lângă multiplele premii câștigate la secțiunile de poezie, critică și eseistică literară, în 2019 este decorat de LSR cu medalia VIRTUTEA LITERARĂ, pentru merite culturale și editoriale. În 2010 fondează la Adjud revista universală de creație și atitudine culturală Armonii Culturale și în 2011 înființează, sub egida Asociației Geocosynus Educațional Group, Editura Armonii Culturale, având ca principal scop promovarea valorilor românești
Vă dorim o lectură plăcută pe tărâmul fermecătoarelor versuri scrise de Gheorghe A Stroia! – Revista Emoții și Lumină.
DE CE-ȚI MAI SCRIU?…
Tuturor măicuțelor prefăcute în praf de stele
și fiecărui suflet de copil îndurerat,
rămas pe pământ să strige…
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată nu răspunzi,
În nopțile târzii și reci,
Plâng, dară nu m-auzi!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată n-ai să vii,
În zilele fără sfârșit
Plâng, dară nu mă știi!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată n-ai plecat,
Iar sufletul mereu tânjește
Să afle de-i adevărat!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată nu mai vrei
S-ajungi, în zorii lucitori,
Aromă-n florile de tei!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată nu ai mas,
Călătoria-i tot mai grea,
Iar loc nu e pentru popas!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată n-ai să știi
Dacă sunt vesel ori sunt trist,
Ori plâng cu lacrimi de copii!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu niciodată nu vei arde
Decât în ochii cei duioși,
Și-n inimile noastre calde!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu ai plecat și totuși ești,
În suflet arde vâlvătaie,
Tu, plai de doruri sufletești!
De ce-ți mai scriu,
De ce-ți mai scriu? –
Tu, mamă, iconiță sfântă,
Ești Cerul coborât în noi
Și Dumnezeu care Cuvântă.
INCERTITUDINI… (Odă Limbii Române)
Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti întrebare şi cuvânt?
Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?
Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?
Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?
Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Îţi este scrisă nemurirea?
ÎN VARA DIN TINE (Poeziei)
În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.
În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.
În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.
În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.
În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!
Distribuie articolul:
Mulțumesc din suflet pentru publicarea versurilor mele. Reverențe! Salut, cu drag, cititorii revistei și colectivul redacțional. Mulțumesc! Gh. A. Stroia
Mulțumim pentru gândurile bune și frumoase. Este o onoare și o bucurie sufletească să vă avem pe filele revistei noastre.