Eveniment literal-muzical la Biblioteca de Stat din Sydney și AS-TV din Bistrița

Lansarea volumului ”Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița”

articol scris de Daniel Ioniță

Pe data de 7 mai 2022 a avut loc în Dixon Hall a Bibliotecii Naționale Australiene din Sydney și concomitent pe Zoom la sediul AS TV din Bistrița – un eveniment literar deosebit: lansarea volumului bilingv Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița – un carusel liric între antipozi / Return Ticket from Sydney to Bistrița – a Lyrical Carousel between Antipodes.

Iată mai jos povestea acestui proiect – inclusiv finalizarea lui, ce a culminat cu lansarea despre care am menționat. Volumul a fost publicat de către Academia Australiano-Română pentru Cultură în colaborare cu grupul Conexiuni Literare din Bistrița și cu „Judith Beveridge Poetry Group” din Sydney.

Majoritatea agreează că pandemia Covid-19 a avut un efect profund nefast asupra lumii, afectate fiind atât economiile tuturor țărilor (și deci cetățeni, firme mari și mici, etc.), cât și agresivitatea psihologică a izolării fizice îndelungi (în multe țări) care a dus la izolare socială și probleme psiho-sociale ale căror repercursiuni nefaste se derulează încă.

Dar, din punct de vedere creativ-literar, această criză a avut și efect (surprinzător) pozitiv. Probabil că aceasta s-a petrecut și în domeniul altor arte, dar noi vom rămâne pe teritoriul nostru cunoscut, acela al literaturii.

Mulți scriitori, care altfel poate nu s-ar fi deplasat ca să se alăture vreunui cenaclu sau grup literar, au putut s-o facă prin intermediul rețelelor de colaborare pe internat Zoom sau Teams. Mai mult, grupuri de scriitori care altfel n-ar fi avut poate nici o șansă să se cunoască, au ajuns să dialogheze, și chiar să creeze împreună.

Altfel, cine și-ar fi închipuit că (probabil) cel mai important grup/cenaclu poetic din Sydney “The Judith Beveridge Poetry Group” va produce un volum bilingv în limbile română și engleză, în asociație, sau în dialog, cu un grup de poeți din Bistrița – Conexiuni Literare?

În primul rând cine sunt grupurile care au contribuit la volum și apoi la eveniment?

Din partea Australiană grupul de poeți asociați cu cunoscuta poetă Judith Beveridge – (multiplă laureată unor premii importante, dintre care și Premiul pentru Poezie al Australiei decernat de Primul Ministru in 2019), și care-i poartă numele (în ciuda voinței ei…) – cuprinde poeți incluși în cele mai semnificative antologii de poezie contemporană australiană, dar și unii mai tineri care acum încep să fie cunoscuți. Toți aceștia sunt membri cenaclului-atelier al poetei – care este pe deasupra și lector în Creative Writing la Sydney University – pentru a-și perfecționa arta. Este un grup de cizelare, mai degrabă decât de etalare, a talentului. A participa înseamnă a prezenta în fața „clasei” un poem nou la care tocmai ai lucrat, și a accepta analiza lui critică, clarificări, și sugestii de îmbunătățire. Asta indiferent de câte acolade naționale și internaționale ai fi primit… În acest grup creme-de-la-creme primește feedback și învață de la… creme-de-la-creme. Nu e de mirare că membrii grupului produc volume de poezie actuală și de impact, care sunt publicate de editurile mari. Mă întreb cum s-ar petrece asta „la noi”… cum ar accepta poetele și poeții importanți și cunoscuți – A, B sau C, ar accepta ca alți poeții la fel de importanți X, Y și Z să le judece critic noile poeme, și să le dea sugestii de îmbunătățire?…

Revenind la subiect, am fost invitat la acest cenaclu-atelier din 2017. La un moment dat am prezentat o sesiune despre poezia românească (tradusă în limba engleză, bineînțeles), ceea ce a avut, în opinia mea (subiectivă bineînțeles), un efect extrem de pozitiv – deși deloc surpinzător, pentru mine. De când am plecat din România (de peste 40 de ani) am avut ocazia să citesc, să gust și poezia altor nații și să o compar cu cea românească, inclusiv cea recentă. Am convingerea că poezia contemporană românească este cu nimic mai prejos poeziei produse în alte țări. Iar adesea ea reprezintă ceva diferit, pe care străinii – cel puțin cei din mediul anglo-saxon în care trăiesc – îl apreciază în mod deosebit, cel puțin atunci când au ocazia să citească poezie românească într-o traducere bună.

Afară de mult decorata, dar foarte modesta, Judith Beveridge, alte nume adesea publicate din acest grup sunt Phyllis Perlstone, Anna Kerdjik Nicholson, James Gering, Paul Scully, Dimitra Harvey, Genevieve Osborne, Charles Frydenberg, Marc Macrossan – pentru a numi câțiva.

Din partea bistrițeană au fost prezenți la eveniment poeți din asociația Conexiuni Literare, grup condus de Dr. Dorel Cosma – directorul Asociației Internaționale de Folclor, dar și  poet. Menționez pe traducătorul Zorin Diaconescu, scriitorul și publicistul Menuț Maximinian, Părintele Nicolae Feier,  scriitorii Elena Câmpan, Gheroghe Mizgan, Marilena Toxin, Victor Știr, Veronica Știr, Maria Ujică, Corina Negrea.

Au mai contribut deasemenea și un grup de poeți și artiști din Sydney, membrii ai Academiei Australiano-Române pentru Cultură : scriitorul și redactorul George Roca (Președinte Onorific al numitei academii), poeta și soprana Adriana Paul, Profesorul Dr. Daniel Reynaud, poeta Maia Kodrin, Anișoara Laura Mustețiu – scriitoare și producătoare de programe radio (Radio Pro-Diaspora), poetul și actorul Cătălin Anastase, precum și subsemnatul.

Cum s-a ajuns la acest dialog poetic între două grupuri de poeți din două orașe distanțate nu doar fizic (peste 16000 de kilometri) dar și cultural. Unul fiind o mare metropolă – peste  cinci milioane de locuitori –  pe țărmul Pacificului, iar celălalt un oraș capitală de județ din Transilvania?

Începând din 2018 am colaborat cu grupul bistrițean în mai multe proiecte literare. Pentru cei ce nu sunt familiari cu ceea ce se petrece, pe plan cultural, la Bistrița, trebuie să raportez că acest oraș de aproximativ optzeci de mii de locuitori, organizează și duce la capăt activități și proiecte pe care orașe mult mai mari – fie din România, fie din Australia nu sunt în stare să le realizeze. Ceea ce se petrece pe plan cultural la Bistrița nu conține doar cantitate și intensitate, ci și calitate și coerență artistică, de mesaj. Asta de datorează în primul rând oamenilor talentați, uniți, și de bună credință- nume pe care le-am expus mai sus.

Ce legătură are Covidul, cu toate acestea? Restricțiile impuse în 2020 pe plan mondial, a făcut ca foarte multe evenimente culturale să se desfășoare virtual, inclusiv participarea mea la câteva cenacluri de poezie, internaționale – organizate de bistrițeni. De cealaltă parte, același lucru, s-a petrecut și cu grupul de poeți din Sydney: din 2020 întâlnindu-ne pe platformele internetului.

Într-un dialog cu Dr. Cosma și cu Zorin Diaconescu, discutând despre noile îngrădiri, dar și oportunități, impuse de pandemie, am menționat despre întâlnirile de pe Zoom ale grupului de la Sydney, similare pe undeva cu ceea ce realiza pe un plan mult mai extins Conexiuni Literare. Aceasta a fost scânteia, care a dus apoi la o idee, a urmat apoi un plan, și în final la realizarea acestui volum bilingv, precum și a evenimentului lansare-de-carte din luna mai a acestui an la Sydney.

Trebuie menționați aici cei ce au trudit pentru realizarea volumului – credem noi o carte de mare efect  – atât prin perspectiva conținutului cât și a prezentării! Editorii au fost Dorel Cosma, Zorin Diaconescu și Daniel Ioniță, iar traducătorii Zorin Diaconescu, Adriana Paul și din nou subsemnatul. Coperta și așezarea în pagină au fost expert realizate de Cristina Dumitrescu (cu care am colaborat și la volumul Romanian Poetry from its Origins to the Present).

Despre eveniment:

Biblioteca de Stat din Sydney, prin Directorul Secției Multiculturale, doamna Oriana Acevedo, a facilitat un eveniment de înaltă ținută într-un cadru foarte adecvat, sala Dixon, fiind adesea locul de desfășurare al unor evenimente literare de prestigiu.

Evenimentul a fost deschis de gazdă, doamna Acevedo, apoi au urmat scurte prezentări și adrese din partea poetei Judith Beveridge (autoarea de prefață a volumului) din partea poeților din Sydney, a Dr. Dorel Cosma din partea grupării bistrițene, a Prof.Dr. Daniel Reynaud care a vorbit despre provocările traducerii de poezie între limbile română și engleză, și în final a mea ca reprezentant al autorilor. Apoi evenimentul s-a transformat într-un recital muzical poetic în care poeții reprezentați în volum și-au recitat câte unul din poeme în limba de origine – membrii audienței care nu erau familiari cu aceasta, putând urmări traducerea din text.

Momentele muzicale au dat culoare, și s-au desfășurat grație performanțelor muzicienilor Prof. Dr. Daniel Reynaud (chitară și voce) și Adrianei Paul (soprană). Aceștia au interpretat unele din cele mai cunoscute melodii pe versuri de poeți români celebri, versurile fiind traduse în limba engleză – compoziții ale unor nume precum Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi, Mircea Baniciu, Mădălina Amon, Carol Decker. Melodia acestuia din urmă, pe versurile faimoase poezii eminesciene De ce nu-mi vii, interpretată magistral de soprana Adriana Paul, a fost în mod special apreciată cu aplauze entuziaste, de către publicul prezent la Sydney, în majoritate australian.

Volumul Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița poate fi găsit pe Amazon, The Book Depository, și alte platforme de carte online.

Iată mai jos câteva mostre poetice din volum, în ambele versiuni (română și engleză):

Fogbow, Scoția – Judith Beveridge – Sydney

tatălui meu

Nimic nu arată mai trist

decât acest arc pal de lumină dincolo de dig –

ca un curcubeu secătuit de culoare. Și știu

că dacă vântul ar săpa mai adânc, un pentimento

înlăuntrul ramei : insule la orizont,

pescăruși murdăriți cu cretă, trecutul un crochiu

al ploii mohorâte. Mergem de-a lungul

falezei, mirosind scrumbiile și batogul stivuite

pe chei, auzim apa cum pleoscăie, cu un râs ursuz :

nu avem încă nici o viziune – doar o ofrandă rece de alb –

o completă trasmigrare a culorii spre viața de apoi.

Fogbow, Scotland – Judith Beveridge

for my father

Nothing looks more full of sorrow

than this pale arc of light on the mist beyond the sea wall—

a rainbow drained of colour. And I know

if the wind scoured deeper there’d be a pentimento

inside the frame: islands on the horizon,

kittiwakes daubed in chalk, the past a sketch

of pouring rain. We walk the length

of the esplanade, smell the herring and cod stacked

on the pier, hear water splash, a sullen laughter:

still no view—only a cold offering of white—

a wholesale transmigration of colour to the afterlife.

Îl aud rostind ”Eu oricum sunt cel mai bun” și mă bucur – Elena Cîmpan – Bistrița

Ca peștele în apă,

Ca ochiul de sub pleoapă,

Ca biserica din cătun,

Eu oricum sunt cel mai bun!

Ca Zeul din Olimp,

Ca secunda pentru timp,

Ca norocul de acum,

Eu oricum sunt cel mai bun!

Ca poetul în poezie,

Ca omul în copilărie,

Ca vremea pentru drum,

Eu oricum sunt cel mai bun!

Ca pasărea cea din zbor,

Ca un sinonim la dor,

Ca un vis uitat nicicum,

Eu oricum sunt cel mai bun!

I hear him say “I’m the best anyway” and I’m glad – Elena Câmpan

Like fish in the water,

Like the eyelid over the eye,

Like the church in a small village,

I’m the best anyway!

Like the God of the Olympus,

Like a second for time’s sway,

Like the luck happening now,

I’m the best anyway!

Like the poet in the poems,

Like a person in his childhood’s way,

Like the weather for the road,

I’m the best anyway!

Like the bird in her sweet flight,

Like a longing gone astray,

Like a long forgotten dream,

I’m the best anyway!

Fake Poem – Zorin Diaconescu – Bistrița

În satul nostru poeții pleacă doar după miezul

nopții, fără o rază de lună, citim din carnetul de note a

ajutorului șefului de post – poezia se pretează…

încrederea noastră e în suferință

cetățenii nu trebuie să creadă mare lucru despre

poezie – avem și noi tradiții și nu admitem

să ni se dea lecții, poezia nu e a lor

și nu știm ce mai fac acei poeți după

miezul nopții, poemul se cere distribuit

doar prin persoane autorizate, altfel

vom ajunge să citim poeme scrise

cu zeamă de ceapă, poeții vor aștepta

să se aprindă lumânările, să înceapă petrecerea

iar textele lor vor apărea din senin

Fake Poem – Zorin Diaconescu

in our village the poets leave only after midnight,

no moon shining, we read from the notebook of the

deputy sheriff – poetry is suitable…

our confidence must suffer

citizens are not to imagine too much about

poetry – we have some traditions and we do not admit

being taught lessons, poetry is not theirs

those poets, we don’t know what they do there, after

midnight, the poem is requested to be distributed

only by authorized persons, otherwise

we will get to read poems written

with onion juice, the poets were all waiting

for the candles to be lit, the feast to begin

and their texts to appear out of the blue

Chenoza – Nicolae Feier – Bistrița

Eu plâng râzând şi urc la vale

Pe urma coborârii Tale

Şi nu Te văd că Eşti ce Eşti,

Ci doar Te simt cu palma-n cui

Cum din nimic mă zămisleşti

Şi nu mă laşi a nimănui;

Cum mă topeşti într-un potir

Şi-apoi mă speli sub patrafir

Mă-mpărtăşeşti şi îmi eşti rob,

Tu, grâu ales tot bob cu bob,

Mă faci sămânţă-n sfânt pământ

Ca să răsar dintr-un mormânt

Când mi-i chema la nouă viaţă

Într-a-nvierii dimineaţă

Kenosis – Nicolae Feier

I laughingly weep, descending I climb

Behind Your coming down in time

From nothing You have wrought me, from afar

And yet, I still don’t see You as You are,

But feel your palm nailed through the bone

So You won’t leave me all alone;

You melt me in your holy cup

And wash me clean, with You to sup

You are my Eucharist and slave,

You, chosen wheat, best of the brave

You seed me in your holy bloom

To light You rise me from the tomb

To my new life You’ll have me born

On that bright resurrection morn.

Down Under* – Australia – James Gering – Sydney

Bazine de înot private punctează suburbiile bunuri nemaidorite împodobesc trotuarele.

Material buretos amortizează locurile de joacă, dacă cumva vor cădea copiii.

Caii poliției sunt îmbrăcați cu alb și albastru și au deasemenea mici saci pentru balegă.

Nașterea reginei britanice vestește o zi de concediu.

Primii miniștri sunt suflați înăuntru și afară

ca niște muște puhave.

Avioane brăzdează cerul cu reclame

de la coco pops la croaziere.

Femei fără sutiene stau la soare pe plajă,

nederanjate, netulburate,

în timp ce fluxul aduce la țărm , refugiați disprețuiți,

iar însingurații caută dragostea online.

*

descriere eufemistică des folosită (chiar și de australieni), a Zonei Pacificului de Sud în general și a Australiei în special – privită bineînțeles dinspre emisfera nordică.

Down Under – Australia – James Gering

Private pools dot the suburbs, unwanted goods grace the sidewalks.

Spongy material cushions playgrounds, lest the kids take a tumble.

Police horses wear the white and blue and little dunny sacks too.

The birthday of the British queen heralds a national holiday.

Prime Ministers blow in and out

like bloated flies.

Planes plume the sky with adverts for coco pops and cruise liners.

Topless women sunbathe at the beach, unperturbed, undisturbed,

while the tide lands reviled refugees,

and the lonely seek love online.

Hoț – Dimitra Harvey – Sydney

Te aud în cea mai tăcută oră a nopții.

Un scurt și sclipitor fluierat în sus, un lung Fluierat în jos, precum cazmaua

Unui gropar cade înspre pământul negru.

Ce pasăre ești oare, care prevestește dimineața cu trei ore prea

devreme?

Te-am căutat prin cărți.

Dar croncănitul tău nu este al șoimului de noapte, nici

Țipătul pietros al țigănușului.

Nu este

nici bufnița mascată

Nici bufnița lătrătoare.

Ar fi trebuit să fim adormiți

Rămân trează ascultându-te.

Un fluierat

scurt și sclipitor

În sus, un fluierat lung în coborâre

Precum cazmaua unui gropar căzând în pământul negru.

Thief – Dimitra Harvey – Sydney

I hear you in the stillest hour of the night.

One short bright whistle upwards, one long whistle

downwards, like the gravedigger’s shovel falling into black soil.

What bird are you that heralds the dawn three hours too

soon?

I have searched for you in books.

But your call is not the nighthawks, nor

the bush stone curlews. It’s not the masked owls,

nor the barking owls.

When I should be asleep I lie awake listening to you.

One short bright

whistle upwards, one long whistle downwards

like the gravedigger’s shovel falling into black soil.

Curcubeul universului – Anișoara Laura Mustețiu – Sydney

Zburând

pe aripile imaginației,

departe de ego,

cutreierând înălţimile,

m-am rătăcit

pe o cărare luminoasă

în univers.

Acolo m-am izbit

de ecoul mut

al dorinței profunde

de a găsi pentru o clipă

o iubire pură,

necondiționată,

care să-mi aline sufletul,

încă tremurând

sub povara atâtor dureri.

Căutând iubire

am atras o explozie cosmică,

o lumină caldă,

pe care am absorbit-o

cu atâta sete,

adânc în suflet.

Apoi am atins cu gingășie

luminile colorate

ale unui curcubeu,

care ilumina universul.

În liniştea divină,

scăldată în atâta lumină,

m-a atins o vibraţie.

Era egoul

care mă chema,

să mă întorc înapoi.

L-am ignorat

şi am mai rămas

câteva clipe,

pentru a simți iubirea divină

și freamătul sufletului

care plângea,

în tăcerea universului.

În timp ce gândul

plutea lin şi gingaş,

peste munţi şi văi

cu zăpezi argintii,

din nou spre acasă,

o voce suavă,

m-a trezit din vis.

The Rainbow of the Universe

Flying

on the wings of my imagination

far away from my ego

searching the heights

I got lost

on a luminous path

in the universe.

There I was hit

by the silent echo

of a profound desire

to find, even for one moment

a pure love

unconditional

to soothe my soul

still quivering

under the weight of so many burdens.

Seeking love

I attracted a cosmic explosion

a warm light

which I absorbed

so thirstily

deep within my soul.

Then I tenderly touched

the colored lights

of a rainbow

illuminating the universe.

In that divine silence

bathing in so much light

was the ego

calling me

to return.

I ignored it

and I remained there

for a few moments

to feel the divine love

and the quivering of my soul

weeping

in the silence of the universe.

While my thought

was floating tenderly

over mountains and valleys

with silvery snows

again, towards home

and a suave voice

awoke me from my dream.

Răsărit – Marc Macrossan – Sydney

Semințe de rodie,

coji de nucă de cocos, pepenele mâncat pe dinăuntru –

dovezi că erau pe aproape Erau acolo.

Dimineața înțeapă noaptea muribundă,

iar copacii se întind cât vezi cu ochii.

Depărtarea,

prietena mea de odinioară, mă obosește

și aruncă tentaculele peste mine ca o plasă.

Păsări rotindu-se, locotenenții mei albi,

zgomotoasele mele călăuze de încredere, țipă avertizări

străvechi.

Timpul

se scurge ca un grohotiș ud

în josul râului.

Ceva se înfundă.

Când a sunat împușcătura, bila de plumb

a străpuns printre ferigi – m-a lăsat mort.

Sunrise – Marc Macrossan

The pomegranate seeds,

the coconut husks, the gnawed-

out melon, all evidence that they were near.

That they were here.

Dawn stings the fleeing, dying night, while trees

stretch away as far as sight.

Distance,  my erstwhile friend,

wears me down and throws its tangents

over me like a net.

Wheeling birds, my white lieutenants, my loud,

reliable scouts, screech ancient warnings.

Time

washes away like sodden debris down a stream.

And something clogs.

When the shot rang out, the ball of lead

crashed through ferns, left me dead.

Răzvrătire – Adriana Paul – Sydney

Înfășurată-n jurul miezului perlat

Sămânța veghează,

ghemuită în vise, Iarna asta, lungă cât zece

Nu! zise ea către acul mistuitor al soarelui Iarăși, nu!

Văd cerul de aici

Îl văd clar Primăverii deja

Îi simt parfumul.

Să se desfășoare fără mine.

Fir fragil nu voi mai fi Zdrobit

De talpa grea a furtunii.

Lumea mea e desăvârșită

Așa cum este.

Rebellion – Adriana Paul – Sydney

Wrapped around its pearly kernel

The Seed sleeps, curled in dreams

This long winter, as long as ten

No! says she to the sun’s searing needle

Not again!

I see the sky from here

I see it clear

And taste spring I can.

Let it all unfold without me

No fragile sprig I shall be

To only be crushed

By the gale’s boot so heavy.

My world is exquisite

As it is

La muzeu – George Roca – Sydney

în spatele panourilor de sticlă păsările

sorbeau soarele precum un fluviu

care se revărsa în gâtlejurile lor

pătrunzând adânc în guşile lor asemănătoare

cu curbura amforelor vechi din ceramica

zămislită de hiperboreeni*

şi păstrată pentru noi

în nisipul de aur

al unui fund de mare.

At the Museum – George Roca – Sydney

behind

the glass panels birds

absorbed the sun like a river overflowing

into their throats penetrating deep

into their mows resembling

the curves

of the old ceramic amphorae

created by the Hyperboreans*

and preserved for us

in the golden sand

of a sea bed.

Frica de ce? – Cristina Mirela Rus – Bistrița

Suntem atât de mici,

Atât de mici și de stângaci

Sub marele imperiu al fricii și al lipsurilor.

Frica de ce? De moarte? Sau lipsa a ce?

Lipsa de bunuri, de libertate, de desfătare,

Mai presus de tot și toate,

Lipsa de Dumnezeu.

Dar de ce frică?

Căci moartea e-n fiecare dintre noi,

Ceas de ceas, clipă de clipă;

E o prelungire și un adagio al vieții.

E o condiție a Învierii și a nemuririi.

Și atunci, de ce

frică?

Mai bine biruință, mai bine trăire întru adevăr,

Trăire întru Hristos și ale Sale Sfinte Taine.

Nu simțim Lumina făr’ de întuneric,

Nu simțim Fericirea făr’ de deznădejde,

Nu simțim Iubirea dacă străină ne e suferința.

Nu-l auzim pe Dumnezeu în inimă

Dacă ni se arată necontenit.

Dar noi căutăm lumina

Bâjbâind uneori prin întunericul vieții.

Poate ajungem să spunem: „Suntem fericiți!”

După ce simțim sabia durerii prinlăuntrul nostru. Iubim

Universul, iubim Viața și oamenii

Și chiar pe noi înșine

După ce Suferința face parte din ființa noastră

Și ni-l luăm pe Dumnezeu drept Tată, drept Frate și

Prieten

Să ne-nsoțească înspre Veșnicie.

Fear of What – Cristina Mirela Rus

We are so small,

So small and clumsy

Under the great empire of fears and hardships.

Fear of what?

Of Death?

Or lacking what?

Lack of goods, freedom, delight,

Above everybody and everyone,

Lack of God.

But why fear?

Because Death lives within each of us,

Every hour, every moment,

It’s an extension of life,

A condition of resurrection and immortality.

And again, why fear?

Instead of victory or living within Truth,

Living into Christ and His Holly Mysteries.

We can’t feel

Happiness without despair,

We can’t feel Love if we are strangers to pain,

We can’t hear God in our souls

If He reveals Himself, over and over. But we seek Light

Groping sometimes through the darkness of Life.

Maybe we might say:

„We are happy”

After we feel the sword of pain inside us.

We love the universe, life, and people,

Even ourselves,

Only after pain is part of us

And we take God as Father, or friend, or brother

or accompany us forever.

Daniel Ionita

Distribuie articolul