Poezii emoționante despre iubire, despre părinți
Cititul poeziilor aduce cu sine numeroase beneficii, de la îmbunătățirea abilităților de comunicare și dezvoltarea creativității, până la îmbunătățirea sănătății mintale. Poeziile pot fi utilizate ca terapie, pentru a ajuta oamenii să își exprime emoțiile și să găsească înțelegere în situații dificile. Versurile ne amintesc de frumusețea și puterea cuvintelor, dar și de capacitatea poeziei de a transmite emoții puternice. Așa cum spunea Robert Frost: „Poezia este atunci când un gând face o excursie”. Astfel, cititul poate fi o călătorie minunată prin lumea cuvintelor și emoțiilor, care poate aduce bucurie, înțelepciune și inspirație. Vă dorim o lectură plăcută, pe tărâmul fermecătoarelor versuri scrise de poeta Mihaela Ștefan Gâdiuță. – Revista Emoții și Lumină.
POVESTE CU PARFUM DE PRIMĂVARĂ
S-au întâlnit, precum odinioară,
Sub vișinii cu flori împodobiți…
Și două inimi bat, ca prima oară,
Având, drept martori, pomii înfloriți.
Soarele, văzându-i, a înțeles
Și le-a trimis, în dar, o zi senină,
Razele lui, în taină, au ales
Să le deschidă drumul spre lumină.
Și florile de vișin i-au privit,
Lăsându-i liniștiți să își vorbească,
Petalele, uimite, au zâmbit,
Simțindu-le căldura sufletească.
În aer e parfum de primăvară,
Iar anii au trecut nestingheriți,
Dar două inimi bat, ca prima oară,
Sub vișinii bătrâni și înfloriți…
DRAGĂ TATĂ
Nu m-am gândit că vei pleca vreodată,
Niciuna dintre noi nu s-a gândit,
Prea grea e despărțirea, dragă TATĂ,
Te-am așteptat în vis, dar n-ai venit…
De-aș fi știut că e ultima dată,
Când ai plecat de langă mine atunci,
Ți-aș fi cerut iertare, dragă TATĂ,
Că pentru noi muncit-ai tu pe brânci!
Bolnav, tăcut, cu inima curată,
Ai așteptat Salvarea spre spital…
Te-am ajutat să urci, dragul meu TATĂ,
Fără să știu că-i scena de final…!
Nu voi putea uita vreodată
Ce greu trecuse toată săptămâna
Și ai plecat de tot, iubite TATĂ,
Iar eu, n-am apucat să-ți sărut mâna…!
Cu biata mamă, disperată,
Ți-am stat ultima zi la căpătâi
Și m-am rugat, plângând, dragul meu TATĂ,
Dar Dumnezeu n-a vrut să mai rămâi…!
Ți-am aprins, iar, lumină într-un sfeșnic
Și scriu, din nou, cum îți plăcea odată…
Un bun rămas…dar vei rămâne veșnic,
Tu, cel mai bun si cel mai nobil TATĂ !
Distribuie articolul:
