Versuri frumoase. Autori români contemporani din diaspora.
Cititul poeziilor poate fi o călătorie minunată prin lumea cuvintelor și emoțiilor, dăruindu-ne bucurie, înțelepciune și creativitate. Vă dăruim și noi cu drag, dragi cititori, versuri frumoase scrise de poeta Mihaela Cristescu, din Sydney. – Revista Emoții și Lumină.
ÎMPREUNĂ – FAMILIA
Trebuie să găsesc
Numărul complex, starea mea duală,
Între axe perpendiculare,
Centrate în noaptea albastră și înzăpezită.
Dacă aș putea,
Aș descoperi suprafața
Pe care îți întinzi brațele,
Imaginea, dincolo de realitate,
– Un fractal infinit.
HIC ET NUNC – COPILUL
Se uită la mine,
cu ochii lui mari și căprui,
Fără vorbe
să înțeleg ce va gândi
după plecarea mea,
Ce va rămâne din vers,
Oglindă virtuală,
Hic et nunc.
IMITATIO DEI – COSMOGONIA
Ne privim înainte de vreme,
Chipurile noastre în oglindă,
ca vechile vlăstare domnești în castel,
uitând timpul și păzind furtuna.
O, Doamne,
câtă exacitate și câtă durere…
Ce liniște deplină in illo tempore.
TU – MISTICISMUL
Grăbește-te!
Nu avem timp de așteptare…
Putem să vedem sfârșitul zile
Prin ochii legăturii noastre.
VIS EVAZIV – DIMINEAȚA
Dimineața devreme,
Chiar înainte de a-l pierde pe Hamlet din priviri,
Am înțeles că povestea ta fusese adevărată,
Așa precum durerea adâncă din sufletul meu
-Un exemplu de memorie neîmplinită
Folosind versul în locul prozei.
“Horatio, spune-mi, te rog,
Care este intrarea în castel?”
Pentru azi, restul este imagine,
Căutarea labirintului cioplit,
Doar un exercitiu de privire.
ZIGURATUL – CONSTRUCȚIA
Roșie,
cărămida pe care ai călcat,
fără nume și coordonate,
duce mai departe exegeza,
parte cu parte,
întreg cu întreg.
Construim, așadar, un zigurat,
templu de ortografie și culoare,
metaforă și gând.
FOTOGRAFIA – ARTA
Acest Apus,
Plin de lumină și de muzică!
Concerte în vitraliile de rocă,
Înclinate după adâncimea imaginii.
Este adevărat:
Nu am auzit aceste povestiri, ale tale.
Înainte de culcare,
Să ne rugăm pentru a fi cuminți.
Este foarte adevărat:
Ce gust au aceste bucățele de ciocolată!
Micul meu băiat, arată-mi calea,
Să uit istoria personală
Și să lupt.
Toate aceste lucruri pe care nu le-am mai săvârșit,
Privirea către ele,
Draga mea fotografie.
Distribuie articolul:
