Povestea inimii: Speranță, dezvoltare personală și o lectură frumoasă
Cărți inspiraționale de citit în vacanță.
Oceanul ceresc își lasă valuri fine de apă peste inima pământului. Natura australiană, secată, și în unele părți arsă de mrejele dogoritoare ale soarelui, respiră din nou, umezită de binefăcătorul sărut al ploii. Sărutul o readuce la viață. Natura tace, absoarbe putere… Renaște. Viața ce pulsează în ea se răsfiră într-un verde pur și tonifiant, se topește în aer. Lumina curge încet printre trunchiuri umede de copaci, se risipește în candoare printre clipele magice și necunoscute ale zilei.
O Kookaburra iasă dintr-o scorbură, se lasă pe o creangă mai groasă și își scutură penele, pictate pe fundal alburiu cu pete lungi, maronii și albastre. Chicotește. Parcă râde, apoi își leagănă făloasă ciocul negricios în adieri de vânt. Copacii, cenușii-maronii, absorb însetați din apa binecuvântată a ploii. Brațele lor golașe se întind recunoscătoare spre cer. Pe valea sleită de uscăciune curg din nou firicele de viață. Umezite, pietricelele colorate privesc visătoare din albie spre neant. E liniște în jurul meu. Se aud doar stropii fini de ploaie, ce se rostogolesc cu tandrețe în aer, apoi se spulberă, dispar în pământ. Simt o pace binefăcătoare. Un stol de momente îmi închid ochii, mă ademenesc spre reflecții.
Pașii gândurilor mă poartă pe o cale terestră, de unde zăresc prezentul, asemenea unei fete Morgana, frumoasă, atrăgătoare, iluzorie și plină cu vrăjitorii de neînțeles. Zăresc întâmplări cotidiene, mai mult sau mai puțin interesante, mă poticnesc de povești misterioase, ascunse în tufișuri de clipe efemere. Povești noi, prevestitoare, apar ca niște năluci dintr-o nebuloasă depărtare. Rămân tăcută. Adevăruri golașe mi se perindă în priviri. Totuși, unele dintre ele mi-e greu să le înțeleg. Aud cuvinte mute ce-mi șoptesc ceva nedeslușit. Pleoapele mi se ridică, dezvelind căpruiul catifelat al ochilor întrebători. Privesc mirajul necunoscutului, întins ca o negură peste pământul cald, peste pământul unde bat neîncetat milioane și milioane de inimi.
Un strigăt îndepărtat mă face să tresar. E strigătul luminii, care mă inundă cu o forță nouă. Negura confuziei se spulberă, prigonită de puterea infinită a luminii, a credinței. Credința în bunătatea oamenilor, credința în miracolul existenței. Tumultul unei zile cotidiene se lasă printre Jacaranda, copacii decorați cu o puzderie de flori liliachii. Din gările suburbiilor din Sydney, oamenii se îndreaptă cu pași grăbiți spre casă. Mașinile se scurg în viteză pe străzile metropolei australiene, un oraș care adăpostește cinci milioane de locuitori. Într-o mică depărtare, cangurii ies în salturi din pădurile uscate, se adună în grupuri și adulmecă hrana proaspătă de pe câmpiile roditoare din Valea Vânătorului.
Realitatea cotidiană mă copleșește. Prea mult… Îmi îndrept privirile spre Eucaliptul din fața casei. Pe o creangă zăresc două cinteze australiene. Au ciocul roșu și trupul tărcat ca o zebră, cu linii albe și negre. Cântecul lor armonios îmi dezmiardă simțurile. În speranța de a găsi gânduri profunde, închid ochii și călătoresc pe aripile visării. Înaintez cu pași mlădioși pe linia fremătătoare a orizontului, pe o cale astrală ce desparte lumile cunoscute de cele tainice, trecutul de prezent, efemerul de eternitate. Privesc galaxii de cuvinte, pline cu idei nebuloase, nebuloase eliptice ce împânzesc în culori amețitoare privirea minții umane. Mă pierd în universuri noi, universuri inundate de lumini atrăgătoare, prin care doar rar bântuie vreo stafie sfidătoare. Devin un acrobat, mă rostogolesc printre fâșii de lumină, încep să jonglez cu gânduri, trăiri și emoții. Le învârt cu eleganță prin aer. Cele fragile le prind din nou, le protejez cu tandrețe. Emoțiile rebele le las intenționat să cadă, să se spargă în mii de frânturi de gânduri și cuvinte. Le las acolo, să învețe din înțelepciunea experienței o nouă lecție de viață. Pășesc mai departe pe drumul cugetului, în speranța de a descoperi noi recunoașteri. Mă opresc să privesc un pâlc de gânduri. Sunt pale, par neliniștite, le lipsesc sclipirea, căldura. Inima îmi bate agale. Le privesc cu înțelegere, apoi mă îndepărtez.
După un timp se ivesc alte gânduri. Sunt învelite în fâșii de lumină. Simt că mă atrag cu o forță incredibilă. Mă apropii de ele. Le privesc. Par magice… Le aud ecoul, ce tinde să-și reverse frumusețea spre un timp nesfârșit. Lângă ele zăresc relieful unor vise mărețe, fermecătoare. Ah, simt în piept o bucurie greu de stăvilit! Îmi doresc să mă pierd în mreaja lor. Ciripitul strident al unui grup de Rosellas mă trezește din visare. Papagalii se rotesc voioși pe o creangă, gânguresc și ciugulesc din flori rozalii de eucaliptus. Sunt decorați în culori pline de splendoare, cu nuanțe lucitoare, de violet, alb, roșu și albastru marin. Prind această imagine gingașă, îi conserv viața, o metamorfozez în gânduri frumoase. Natura rămâne plină de magie, ascunde în ea atâta putere și înțelepciune. Nu cunoaște răutatea, lăcomia, aspiră doar să-și mențină în armonie existența. Viața e feerică. În ea mocnesc atâtea miracole, atâtea înțelepciuni. Ele pot înrâuri gândurile, le pot da o nouă formă, un nou sens.
Privesc fragmente din viață, clipe, oameni, fapte, și tot ce mă înconjoară. Știu că a privi înseamnă prea puțin. De-a lungul timpului am înțeles că esența, magia, răsare doar din profunzimea percepției, a înțelegerii care există, mai mult sau mai puțin, în priviri. Când privim natura, ce vedem? Ce simțim? Îi vedem miracolul?
Mreaja trecutului mă atrage, persistent și irezistibil. Și parcă simt că am ceva de spus…
Fragment din cartea CRÂMPEIE DIN VIAȚA UNEI FEMEI. O carte relaxantă de citit în vacanță.
Cărțile pot fi o sursă de cunoaștere și dezvoltare personală. Ele oferă o evadare din mediul cotidian și reprezintă o modalitate excelentă de a ne relaxa, și de a ne îmbogăți din punct de vedere cultural. Cititul unei cărți ne oferă, de asemenea, o experiență aparte, deoarece fiecare carte este unică prin povestea pe care o spune, personajele implicate, stilul de scriere și multe alte aspecte.
Distribuie articolul:
Proză relaxantă și odihnitoare