MINI-FILOZOFIE
Sunt născut din dorințe și flori,
Mă mai îmbăt câteodată de dor,
Aștept cu speranță noi călători,
Într-un moment de răscruce hotărâtor.
Mă pândește destinul la fiece pas,
Acum, când mai am ceva de spus,
Aștept să rețineți că așa am rămas,
Fidel, unei credințe ce nu a apus.
Mi-am împletit din îndoieli o frânghie,
Cu care mă biciuiesc nemilos,
O, vise frumoase, veniți înspre mine,
La orice oră, vă aștept bucuros!
Romantic e jarul iubirii ce trece,
Prin cercul de fum al scurtei vieți,
Nori și văpaie, frig și durere,
Așa îmi închipui agonia deșartă,
A tăcutei mele tristeți.
O poezie scrisă în ultima zi a vieții sale, 15 decembrie 1984.
EXCELENȚA SA, OMUL
Un strop, un strop de univers,
Prin viață șovăind la mers,
Trecând prin câmpuri și prin dor,
Oprind lumina în ulcior,
Trecând cu tâmplele prin ceață,
Mereu sperând întreaga viață,
Îngândurat lângă perdele,
Alunecând în nori și-n stele,
Pe puntea dintre azi și ieri,
Grăbit s-ajungă nicăieri,
Se clatină de rod, ca pomul,
El, zeul măreției, omul!
Din manuscrisul de poezii ”Scânteile uitară focul”, 1974.
UN COPIL PRIVEA O RAZĂ
Cuvintele se odihnesc în aer,
Tăcerile se odihnesc în frază,
Dar peste toate minunile lumii,
Un copil privea o rază.
Un copil, ce miracol al vieții
Desenat în soare, profil,
Din mâine venea timpul spre el,
Și timpul devenea copil.
Poezie publicată în revista Agraria, 26 Aprilie 1973.
Prefață din manuscrisul ”Scânteile uitară focul”, 1974.
Distribuiti mai departe