MIHAELA MOISESCU – VREAU SĂ CUCERIM UN SOARE

POEZIE DESPRE IUBIRE

Dacă pleci ia-mă cu tine,

Stau pe-o geană cocoțată

De lumină, doar cu mine

Îți e viața zbuciumată.

Dacă stau voi sta cu tine

În penumbra unui gând

Cuminte, dar, știi tu bine,

Sunt o mare sub pământ.

Mă tot zbat ca o sirenă

Între lumile adverse,

Sunt o dragoste perenă

Poți să mă cultivi pe creste.

Mă agăț ca un ciulin

De sacoul tău, de buză,

Am și sticla cu pelin

Când o beau mă simt intrusă.

Mă mănânci pe săturate,

Sunt desertul interzis.

Mă remarc în miez de noapte

Când îți strălucesc în vis.

Când mă vrei, când nu mă vrei,

Când te vreau, când râd de tine

Ne lipim de cer cu clei,

Ne prefacem în praline.

Hai, dă-mi mâna, sări obstacol,

Vezi pe cer o stea mai mare?

Urc pe-o scară cu miracol

Și ți-aduc o înserare.

Știu, e-așa o nebunie,

Ne tot împărțim în două,

Mă îmbrac în poezie,

Mă machiez cu stropi de rouă.

Am pe gene praf de zână

Dat așa la întâmplare,

Haide, ține-mă de mână,

Vreau să cucerim un soare.

Mihaela Moisescu

Scroll to Top