Poezii despre viata
Și dacă cineva mă-ntreabă unde aș vrea să locuiesc,
Într-o biblioteca veche, ca sufletul să mi-l hrănesc
Cu scrieri vechi și adevăruri ce astăzi nu ne prisosesc,
Și tot ce n-am știut vreodată, sub praf de timp am să gasesc.
Să pot să simt miros de carte, să descifrez slovele mute
Din alte lumi, din alte veacuri, ce au rămas în veci pierdute.
Și să ating hârtia veche, sau un papirus dispărut,
Ori o tăbliță de la Vinca, cu semne incizate-n lut.
Să scriu și eu cu-aceeași pană pe care-un scrib, cu măiestrie
O unduia atât de tandru pe mult prea nobila hârtie.
Să simt ce a simțit și dânsul, știind că slovele-i iubite
Vor dăinui în veci și-n pururi, la viață fiind osândite.
Să țin în mână mari imperii, regate-ntinse, fortificații,
Compozitori, maeștri sculptori, mari filozofi și congregații.
Înscrisuri vii crezute moarte, ascunse-n odăi ferecate,
Ce ar schimba și harta lumii dacă le-am ști…
Dar nu se poate!